Psoriazis: ce ajută, ce nu ajută și de ce „cea mai bună cremă" nu există

Întrebarea vine aproape întotdeauna în aceeași formă: „care e cea mai bună cremă pentru psoriazis?". O pune de obicei cineva care are deja trei cutii acasă și care a citit noaptea, pe telefon, o listă cu „cele mai bune tratamente".

Răspunsul onest e că întrebarea, așa formulată, nu are răspuns. Nu pentru că nu s-ar ști nimic — se știe destul de mult — ci pentru că psoriazisul nu se comportă ca o micoză, unde produsul potrivit rezolvă problema. E o boală cronică, iar „tratamentul" înseamnă control pe perioade, cu produse diferite la scalp și pe corp.

Mai e ceva. Un produs vândut peste tot pentru psoriazis nu s-a diferențiat de placebo într-o analiză pe 22.028 de participanți. Altul, cel folosit ca placebo în studii, „vindecă" între 15% și 47% dintre pacienți. Amândouă explică de ce raftul arată așa cum arată.

Pe scurt

Nu există un produs valabil pentru toată lumea. Dovezile cele mai solide le au corticosteroizii topici și analogii de vitamina D, ambele cu prescripție și cu durată limitată. Gudronul de huilă nu s-a separat de placebo. Emolientele ajută la scuamă și confort, nu curăță plăcile. Psoriazisul nu e contagios.

• Gudronul de huilă nu s-a diferențiat de placebo pe 22.028 de participanți.
• Acidul salicilic nu se aplică odată cu calcipotriolul: îi anulează efectul.
• Scalpul e afectat la 8 din 10 pacienți cu psoriazis.
• Aproximativ 1 din 5 face artrită psoriazică — evaluare anuală.
• Pustule răspândite, febră, înroșire generalizată: consult în aceeași zi.

Două forme de psoriazis nu așteaptă până luni. Psoriazisul pustulos generalizat și eritrodermia psoriazică se trimit, conform ghidului NICE, pentru evaluare specializată în aceeași zi. Semnele: înroșire generalizată a pielii, pustule răspândite, febră sau frisoane, stare generală alterată. Nu sunt „o agravare" — sunt urgențe.

Ce este psoriazisul și ce nu este

Organizația Mondială a Sănătății îl definește ca boală cronică, netransmisibilă, dureroasă, desfigurantă și dizabilitantă, pentru care nu există vindecare. E imun-mediată: sistemul imunitar întreține o inflamație care accelerează înnoirea celulelor pielii, iar rezultatul sunt plăcile roșii, îngroșate, acoperite de scuame albicioase.

Cuvântul „netransmisibilă" nu e o formalitate. OMS identifică explicit credința falsă că psoriazisul ar fi contagios drept sursă majoră de discriminare: oameni excluși din școli, de la locul de muncă, din piscine. Nu psoriazisul produce excluderea, scrie raportul, ci reacția societății la el. Nu se ia prin atingere, prosop, obiecte comune sau la bazin.

Forma în plăci e cea obișnuită: OMS o dă la 58%–97% dintre pacienți. Localizările tipice sunt coatele și genunchii, scalpul, trunchiul și regiunea lombosacrată, plus unghiile și pliurile. Un semn util e fenomenul Koebner: leziunile noi apar pe zone traumatizate — zgârieturi, tăieturi, frecare.

Pentru Republica Moldova nu există o cifră de prevalență citabilă, și nu o inventăm. Cea mai apropiată valoare defensabilă vine din Global Psoriasis Atlas (BMJ, 2020) și e regională: Europa Centrală 1,83% dintre adulți, Europa de Vest 1,92%, față de 0,59% media globală a cazurilor diagnosticate medical. Pentru Europa de Est, aceeași sursă spune doar că valorile sunt mai mici decât în Vest și în Centru.

Pentru cine caută cum arată psoriazisul la început: OMS numără diagnosticul greșit sau întârziat printre problemele care produc suferință inutilă. O placă solzoasă care nu trece de săptămâni merită arătată medicului, nu tratată în orb.

De ce „cel mai bun tratament" e o întrebare prost pusă

Trei cifre din literatură schimbă complet modul în care citești o cutie.

Prima: emolientul folosit ca placebo în studiile cu corticosteroizi obține răspuns la 15%–47% dintre pacienți. Simpla cremă hidratantă, dată ca braț de control, ameliorează până la aproape jumătate dintre participanți. Consecința e directă: orice produs testat fără comparator va arăta spectaculos — nu pentru că substanța activă face minuni, ci pentru că psoriazisul fluctuează, iar hidratarea face singură o parte din treabă.

A doua: la același tratament cu corticosteroid foarte potent, medicul evaluator a raportat 78% răspuns, iar pacientul 39%. Aceeași piele, aceeași săptămână, două cifre care diferă la jumătate. Medicul măsoară roșeața, grosimea plăcii și scuama. Pacientul măsoară dacă mai poartă mânecă scurtă, dacă mai vede scuame pe umăr, dacă mai doarme din cauza mâncărimii. Cutia îți promite cifra medicului; tu o vei trăi pe a ta.

A treia: gudronul de huilă nu a fost mai bun decât placebo. Rezultatul vine din meta-analiza în rețea comandată de NICE — 65 de studii, 22.028 de participanți — în care ierarhia terapeutică a fost dominată de corticosteroizii potenți și foarte potenți, iar gudronul și retinoizii nu s-au diferențiat de placebo. Sinteza Cochrane merge în aceeași direcție: analogii topici de vitamina D au fost în general superiori gudronului. Tradiția lungă și vânzările nu îl fac eficient pe plăci.

Concluzia practică nu e „nimic nu funcționează", ci că întrebarea utilă e „ce vreau să obțin, unde, pe ce durată și cu ce mă compar".

Ce se vinde fără prescripție și ce arată dovezile

Emolientele. Recenzia din Dermatology and Therapy a găsit doar trei studii mici, în total 111 pacienți, cu „doar o ușoară ameliorare simptomatică a psoriazisului". NICE nici măcar nu le-a analizat eficacitatea, motivând că utilizarea era deja generalizată. Traducere onestă: emolientele sunt standard de îngrijire prin consens, nu prin dovezi puternice. Le recomand zilnic, pentru că reduc scuama și mâncărimea și nu strică nimic. Doar că nu curăță plăcile.

Ureea. La 10% a redus scorul de scuamă cu 60% și indurația cu 32% și poate crește eficacitatea altor topice. Efectele adverse raportate au fost nesistemice, de regulă o iritație ușoară — de aceea e considerată adjuvant standard inclusiv la copii. Rezerva: studiile comparative sunt mici, vechi și inconsistente. Fără prescripție, ureea stă totuși mai bine decât restul categoriei la raportul dovezi/siguranță.

Acidul salicilic. Are efect keratolitic real de la 5% în sus, iar în combinație cu un corticosteroid potent a dat debut mai rapid al acțiunii și scoruri de severitate mai mici, pe date de la 1.248 de pacienți. Ca produs de sine stătător, dovezile „rămân controversate din cauza lipsei de studii mari, de calitate înaltă, și a absenței unui control placebo".

Două lucruri pe care le spun de fiecare dată la ghișeu:

1. Acidul salicilic reduce eficacitatea calcipotriolului și interferează cu fototerapia UVB. Dacă ai primit un preparat cu calcipotriol, nu aplica peste el un produs cu acid salicilic. Combinația nu e periculoasă — e inutilă, pentru că anulează exact tratamentul pentru care ai plătit.
2. Nu se aplică pe suprafețe mari. E contraindicat pe peste 20% din suprafața corpului, din cauza riscului de intoxicație cu salicilați: durere în gură, cefalee, amețeli, tinitus. Riscul e mai mare la copiii sub 12 ani și în insuficiența renală sau hepatică.

Tratamentele cu prescripție și de ce durata contează mai mult decât marca

Aici sunt dovezile bune și tot aici e limita a ceea ce poate face farmacia fără medic: corticosteroizii topici potenți și foarte potenți și analogii de vitamina D se eliberează pe bază de prescripție și se aleg de medic.

Sinteza Cochrane pe corp: și analogii de vitamina D, și corticosteroizii potenți bat placebo, iar cei foarte potenți au dat efecte mai ample decât ambii. Între ele rezultatele sunt mixte — nu există un câștigător —, iar combinația e semnificativ mai bună decât oricare separat. Paradoxal, corticosteroizii potenți au dat mai puține reacții locale decât vitamina D. Despre subțierea pielii la utilizare prelungită, autorii Cochrane scriu explicit că rămâne o lipsă de dovezi — nu că riscul nu există, ci că nu a fost studiat serios. Meta-analiza NICE adaugă un detaliu practic: aplicarea o dată pe zi e echivalentă cu de două ori pe zi.

Durata contează:

Cele trei intervale de patru săptămâni din tabel nu înseamnă același lucru: primul e durata maximă a unei cure cu preparat foarte potent, al doilea e pauza dintre cure, al treilea e durata schemei duble pe trunchi și membre. În pauză, controlul se ține cu alternative fără steroid.

O precizare care se confundă des: analogul topic de vitamina D (calcipotriol) nu are legătură cu suplimentul de vitamina D luat pe gură. Primul e un medicament aplicat pe placă, prescris de medic; al doilea se dozează după analize și are cu totul alte indicații — despre el am scris în articolul despre deficitul de vitamina D și dozele corecte. Nu se substituie unul altuia.

Când topicele nu ajung, urmează fototerapia, sistemicele — metotrexat, ciclosporină, acitretin, apremilast — și biologicele anti-TNF, anti-IL17 și anti-IL23. Toate se prescriu și se monitorizează exclusiv de specialist, cu analize periodice, pentru că modulează imunitatea.

Psoriazisul scalpului

Scalpul e afectat la aproximativ 80% dintre pacienții cu psoriazis. E și zona unde tratamentul eșuează din motive banale: părul împiedică livrarea produsului, unguentele clasice sunt inacceptabile cosmetic, aderența scade. De aceea se preferă spuma, gelul, soluția, șamponul și spray-ul. (Gudronul de huilă are aici un dezavantaj în plus: decolorează părul deschis.)

Sinteza Cochrane dedicată scalpului dă o ierarhie clară. Corticosteroidul topic a fost superior analogului de vitamina D: rată de răspuns de circa două ori mai mare (RR 2,09, calitate înaltă a dovezilor, 1.827 de participanți). Adăugarea vitaminei D peste corticosteroid aduce un beneficiu real, dar mic — 13 pacienți tratați cu produsul combinat pentru ca unul în plus să răspundă. Față de vitamina D singură, combinația e net mai bună: unul în plus la fiecare 3 pacienți.

Concluzia Cochrane merită citită de două ori: monoterapia cu un corticosteroid topic generic poate fi pe deplin acceptabilă pentru terapia de scurtă durată. În farmacie, asta se traduce în bani: produsul combinat, mai scump, aduce un plus modest față de corticosteroidul simplu prescris corect.

Cifrele pentru spuma cu calcipotriol și betametazonă la scalp: 73% dintre pacienți au atins mPASI75 la 4 săptămâni, față de 50,5% cu calcipotriol singur. Le dau doar pentru scalp — pentru corp nu am putut verifica valori echivalente.

Acidul salicilic are un loc precis aici: ghidul îl pune ca agent de îndepărtare a scuamei aplicat înainte de corticosteroid, când acesta singur nu a fost suficient — nu ca tratament de sine stătător. Despre șampoane și spume, Cochrane notează că datele pe vehicule au fost insuficiente pentru analiză: formula se alege după confort și aderență, nu pentru că una ar fi dovedit superioară.

(Dacă întrebarea ta e de fapt despre firul de păr care cade, e alt subiect — l-am tratat în articolul despre ce funcționează în căderea părului.)

Declanșatori: ce e documentat și ce se repetă din inerție

Pentru fumat, dovezile sunt consistente: risc cu 67% mai mare față de nefumători, pe 15 studii și aproape 18 milioane de participanți, cu relație doză-răspuns; la foștii fumători rămâne crescut cu 38%. Alcoolul apare asociat cu un risc cu 33% mai mare, care scade la 19% după corecția pentru bias de publicație.

Stresul merită spus în întregime, pentru că peste tot circulă doar jumătate de adevăr. Într-o meta-analiză pe 39 de studii și 32.537 de pacienți, 46% dintre pacienți cred că boala lor e reactivă la stres, iar 54% își amintesc evenimente stresante înainte de puseu. Concluzia autorilor e însă negativă: dovezile vin din studii retrospective cu multe limitări și nu există dovezi convingătoare că stresul precedent e puternic asociat cu debutul sau exacerbarea bolii. Ambele lucruri sunt adevărate — experiența pacienților e sistematică și merită luată în serios, dar cauzalitatea nu s-a putut demonstra.

Medicamentele. Documentate serios sunt beta-blocantele (risc cu 39% mai mare la utilizare de peste 6 ani) și litiul (risc cu 68% mai mare într-un studiu caz-control), plus interferonii. Antimalaricele apar doar în raportări de caz, cu risc necunoscut. Despre antiinflamatoarele nesteroidiene — prezente pe toate listele populare de declanșatori — sinteza pe care am consultat-o nu le tratează deloc; nu am putut verifica afirmația și nu o susțin.

Nimic de mai sus nu e motiv să oprești un medicament prescris: beta-blocantul se ia pentru inimă, litiul pentru o boală care recidivează, iar discuția se poartă cu medicul care le-a prescris. Restul listei: traumatismul cutanat, obezitatea și afecțiunile metabolice.

Dieta, suplimentele și ce spun ghidurile despre ele

Sinteza pe care s-au bazat recomandările dietetice ale National Psoriasis Foundation a analizat 55 de studii și 77.557 de participanți, dintre care 4.534 cu psoriazis. Rezultatul e sec:

• Dieta hipocalorică pentru scădere în greutate, la persoanele supraponderale sau obeze — singura intervenție dietetică cu recomandare puternică.
• Dieta fără gluten: recomandare slabă, și numai la pacienții cu markeri serologici pozitivi de sensibilitate la gluten. Nu pentru toată lumea.
• Suplimentul de vitamina D: recomandare slabă, și numai pentru artrita psoriazică.
• Ulei de pește / omega-3, seleniu, vitamina B12: dovezi de calitate scăzută, fără recomandare. Dacă iei omega-3 pentru alte motive, nu e o greșeală — dar nu e un tratament pentru psoriazis.

Ghidul american AAD/NPF e și mai direct în privința medicinei alternative: nicio recomandare, din cauza lipsei de dovezi — formulare care acoperă medicina tradițională chineză, terapiile din plante inclusiv aloe vera, și suplimentele de ulei de pește, vitamina D, turmeric și zinc.

Principiul general: orice intervenție dietetică se folosește împreună cu terapia medicală, nu în locul ei.

Ce nu așteaptă: pustule, eritrodermie și oprirea bruscă a cortizonului

Psoriazisul pustulos generalizat e o formă rară și severă, cu erupții de pustule sterile — nu e infecție, deși arată ca una. Variantele pustuloase reprezintă circa 1% din cazuri, iar mortalitatea raportată merge de la 4% la 24%, cu complicații renale, electrolitice și hepatice. Formele severe se internează.

Eritrodermia psoriazică înseamnă eritem și scuame pe peste 75% din suprafața corpului, cu manifestări sistemice, și apare la aproximativ 1%–2,25% dintre pacienți. Pielea nu mai reglează temperatura, se pierd lichide și electroliți, crește riscul de infecții. E descrisă ca boală potențial letală.

Ambele intră în ghidul NICE la trimitere pentru evaluare în aceeași zi, cu semnele din caseta de la începutul articolului.

Ce le declanșează, mai des decât ar trebui: oprirea bruscă a corticosteroizilor sistemici — cortizonul luat pe gură sau injectabil, întrerupt dintr-o dată. E primul pe lista factorilor precipitanți ai eritrodermiei și un declanșator documentat al formei pustuloase. De aceea corticosteroizii orali nu sunt tratament de rutină pentru psoriazis. Iar dacă iei unul pentru altceva, nu îl oprești singur, niciodată — schema de reducere o face medicul.

Alți declanșatori documentați ai formei pustuloase: infecțiile, unele medicamente (litiu, terbinafină, propranolol), vaccinările, sarcina și stresul. O agravare bruscă în sarcină nu se gestionează acasă și nu se tratează cu ce a rămas în dulap; se anunță medicul care urmărește sarcina.

Ce se urmărește în timp: articulațiile și inima

Artrita psoriazică. Într-o meta-analiză pe 266 de studii și 976.408 pacienți, prevalența la persoanele cu psoriazis a fost de 19,7% global și 22,7% în Europa: aproximativ 1 din 5, iar în Europa aproape 1 din 4. La copii și adolescenți, 3,3%. Ghidul cere evaluare anuală pentru artrită psoriazică la toate persoanele cu orice tip de psoriazis și trimitere la reumatolog imediat ce e suspectată. Semne de spus medicului: redoare articulară matinală, degete umflate „ca un cârnat", dureri de călcâi, durere lombară inflamatorie.

Inima. Riscul relativ de evenimente cardiovasculare e de aproximativ 2–3 ori mai mare, iar în boala severă mortalitatea cardiovasculară e cu 37% mai mare și riscul de AVC cu 59% mai mare. Veți vedea citat și „risc de trei ori mai mare de infarct": cifra există (RR 3,04), dar intervalul ei de încredere traversează 1, deci nu e semnificativă statistic. Nu o folosim. NICE cere evaluarea riscului cardiovascular la prezentare în psoriazisul sever, apoi la fiecare 5 ani.

Când se merge la dermatolog

Ghidul NICE listează situațiile care depășesc nivelul îngrijirii de bază:

• incertitudine de diagnostic;
• psoriazis sever sau extins — de exemplu peste 10% din suprafața corpului;
• psoriazis care nu poate fi controlat cu tratament topic;
• afectare a unghiilor cu impact funcțional sau cosmetic important;
• impact major asupra stării fizice, psihologice sau sociale.

Ultimul criteriu e la fel de valid ca celelalte: dacă boala îți schimbă hainele, somnul, relațiile sau munca, e motiv de trimitere.

Copiii și tinerii cu orice tip de psoriazis se trimit la specialist la prima prezentare. Nu după ce s-a încercat o cremă, nu după două luni — la prezentare. Regula e explicită în ghid și nu depinde de cât de întinse par leziunile.

De reținut

1. Psoriazisul nu e contagios; falsa credință că ar fi produce excludere din școli, piscine și locuri de muncă.
2. Gudronul de huilă nu s-a diferențiat de placebo în analiza pe 22.028 de participanți.
3. Emolientul „placebo" ameliorează 15%–47% dintre pacienți — de aceea studiile fără comparator arată spectaculos.
4. Medicul a raportat 78% răspuns, pacientul 39%, la același corticosteroid foarte potent.
5. Acidul salicilic reduce eficacitatea calcipotriolului; nu se aplică odată cu el.
6. Corticosteroizii topici au limite stricte de durată: 4 săptămâni cei foarte potenți, 8 cei potenți.
7. Aproximativ 1 din 5 persoane cu psoriazis face artrită psoriazică — evaluare anuală.
8. Corticosteroidul sistemic nu se oprește brusc: poate declanșa forme pustuloase sau eritrodermie.

---

Întrebări frecvente

Care e cea mai bună cremă pentru psoriazis?

Nu există una singură. Dovezile susțin corticosteroizii topici și analogii de vitamina D, ambele cu prescripție, iar combinația lor e mai bună decât fiecare separat. Alegerea depinde de zonă, de întindere și de durata tratamentului, iar produsul potrivit pentru scalp diferă de cel pentru corp. Medicul decide.

Cum începe psoriazisul?

De obicei cu plăci roșii, îngroșate, acoperite de scuame albicioase, apărute pe coate, genunchi, scalp, trunchi sau regiunea lombară. Uneori apar pe zone zgâriate sau traumatizate recent. Diagnosticul întârziat e o problemă recunoscută de OMS, deci o placă solzoasă care nu trece în câteva săptămâni se arată medicului.

Psoriazisul se ia de la altă persoană?

Nu. Organizația Mondială a Sănătății îl clasifică drept boală netransmisibilă, imun-mediată, și semnalează explicit că falsa credință în contagiozitate duce la excluderea pacienților din școli, piscine și locuri de muncă. Nu se transmite prin atingere, prosop, obiecte comune, bazin sau contact apropiat de orice fel.

Ce se folosește pentru psoriazisul de pe scalp?

Ghidul începe cu un corticosteroid potent, o dată pe zi, până la patru săptămâni. Dacă răspunsul e insuficient, se schimbă formularea — șampon, spumă, gel — sau se adaugă un produs cu acid salicilic aplicat înainte, pentru îndepărtarea scuamei. Datele nu arată că o formulare ar fi superioară alteia.

Dieta fără gluten ajută la psoriazis?

Doar la pacienții cu markeri serologici pozitivi de sensibilitate la gluten, și chiar și acolo recomandarea e slabă. Singura intervenție dietetică cu recomandare puternică este scăderea în greutate la persoanele supraponderale sau obeze. Uleiul de pește, seleniul și vitamina B12 au dovezi de calitate scăzută în psoriazis.

Stresul provoacă psoriazis?

Depinde ce înțelegem prin „provoacă". Într-o meta-analiză pe 32.537 de pacienți, 46% considerau boala reactivă la stres, dar autorii concluzionează că nu există dovezi convingătoare pentru o legătură cauzală, pentru că studiile sunt retrospective și supuse biasului de rememorare. Experiența e reală; demonstrația lipsește.

---

Nota autorului

Articol scris de Ecaterina Hadji, farmacist. Redactare: Cristina Sarafanov-Foma. Ultima verificare a conținutului: 3 august 2026.

Lucrez în farmacie de doisprezece ani și psoriazisul e boala în care văd des cumpărături făcute în gol. Oamenii vin cu întrebarea despre cremă, pleacă cu ceva, revin peste șase săptămâni cu aceeași piele și cu o cutie nouă în plan. Nu e vina lor: nimeni nu le-a spus că boala nu se rezolvă, ci se ține sub control, iar raftul promite exact ce vor ei să audă.

Cele două minute pe care mi le doresc la ghișeu conțin trei propoziții. Prima: acidul salicilic și calcipotriolul nu se aplică împreună, pentru că primul îl anulează pe al doilea — am prins greșeala de zeci de ori, la oameni care făceau totul „corect". A doua: psoriazisul nu se ia, oricâte priviri ar simți pacientul la bazin. A treia: dacă apar pustule răspândite, febră sau înroșire generalizată, ziua aceea se petrece la medic.

Textul acesta nu înlocuiește consultația medicală. Cere consult: diagnostic nou sau incert, psoriazis care nu se controlează cu tratament topic, afectare a peste 10% din suprafața corpului, durere sau redoare articulară, orice psoriazis la copil — la prima prezentare — și, în aceeași zi, pustule răspândite, eritem generalizat sau febră.

---

Ai o întrebare?

Internetul are păreri. Salut are farmaciști. Dacă ai rămas cu o întrebare după acest articol, ne-o poți adresa direct.