Conjunctivita: ce ajută la ochiul roșu și când antibioticul nu are ce căuta

Femeia din fața ghișeului întinde telefonul cu o fotografie: ochiul copilului, dimineața, cu genele lipite. Nu întreabă ce este — știe deja, „conjunctivită, ca anul trecut" — și cere picăturile cu antibiotic de atunci. Dacă nu le găsim, ia albucid, că oricum are acasă.

Cererea nu e nerezonabilă. Ochiul arată alarmant, copilul nu doarme, iar programarea la oftalmolog e peste trei zile. Problema e că cele două întrebări care contează — „este sau nu este o conjunctivită?" și „este virală sau bacteriană?" — nu se rezolvă nici la tejghea, nici dintr-o fotografie.

O cifră arată cât de departe merge asta. Într-o cohortă americană pe 340.372 de persoane cu conjunctivită acută nou diagnosticată, 58% au ridicat de la farmacie cel puțin un antibiotic topic. Iar unul din cinci dintre ei a ridicat o combinație antibiotic-corticosteroid — un produs pe care autorii îl descriu textual drept contraindicat în conjunctivita acută.

Pe scurt

La adult, aproape opt din zece conjunctivite acute sunt virale, iar antibioticul nu are pe ce lucra. La copil, proporția se inversează. Majoritatea cazurilor se rezolvă singure în una-două săptămâni, cu comprese reci și lacrimi artificiale. Durerea adevărată și scăderea vederii schimbă complet situația.

• Sinteza Cochrane în vigoare: antibioticul topic ameliorează modest șansa de vindecare.
• Combinațiile antibiotic-corticosteroid sunt descrise ca fiind contraindicate aici.
• Ești contagios cu una-două zile înainte de primele simptome.
• Ochi roșu la un purtător de lentile înseamnă consult, nu picături.
• Ochiul roșu la nou-născut e urgență, fără excepție.

Ce este conjunctivita și ce arată la fel

Conjunctivita e inflamația conjunctivei — membrana care acoperă albul ochiului și interiorul pleoapelor. Are trei forme frecvente: virală, bacteriană și alergică. A patra situație e ochiul uscat, confundat cu ea de oamenii veniți cu „o conjunctivită care nu trece de două luni" și tratați cu antibiotic de trei ori degeaba.

Există un semn de localizare care organizează tot restul și pe care îl poți verifica singur. Conjunctivita prinde toată suprafața conjunctivei, inclusiv pe cea de sub pleoapă. Celelalte cauze de ochi roșu dau roșeață localizată sau lasă interiorul pleoapei palid. Trage pleoapa de jos în jos, în fața oglinzii: dacă roșeața e peste tot, profilul e de conjunctivită; dacă e strânsă inelar în jurul irisului, iar interiorul pleoapei e roz-pal, nu e.

În spatele celui de-al doilea profil stau uveita (durere, vedere încețoșată, fotofobie), keratita (senzație de corp străin, ochiul nu poate fi ținut deschis), glaucomul acut cu unghi închis (pupilă semi-dilatată, cornee tulbure), sclerita (durere care iradiază în față) și abraziunea sau corpul străin (durere moderată până la severă).

Formularea care funcționează la ghișeu. Conjunctivita ustură și lipește. Dacă doare, dacă vezi mai prost sau dacă lumina te doare, nu mai e o problemă de raft: se merge de urgență la oftalmolog.

Se adaugă situațiile care cer consult indiferent de aspect: traumatismul, expunerea chimică (irigare abundentă imediat), purtătorul de lentile și nou-născutul.

Virală, bacteriană sau alergică: proporțiile se inversează

Aici e precizarea care lipsește din mai tot ce se scrie despre ochiul roșu. O sinteză publicată în JAMA în 2022, pe 32 de studii, a măsurat separat adulții și copiii:

Cifra populară „80% dintre conjunctivite sunt virale" e o cifră de adult, prezentată ca și cum ar fi generală. La copii e falsă: raportul se răstoarnă. Dacă ești părinte, acesta e lucrul de reținut.

Semne orientative există. Faringita, ganglionul din fața urechii și contactul recent cu cineva cu ochi roșu merg spre viral; secreția mucopurulentă — groasă, gălbuie — și otita medie merg spre bacterian. Mâncărimea intensă e semnul formei alergice, care nu e contagioasă.

Și acum limita, spusă de aceiași autori: niciun simptom și niciun semn luat separat nu diferențiază cele două forme cu certitudine ridicată. Nu doar tu nu poți decide acasă — nici medicul, doar din examinare. Orice tabel care promite „așa recunoști tu care e care" promite ceva ce datele spun explicit că nu se poate.

Evoluția naturală, în zile

Pentru forma virală, CDC dă 7–14 zile, iar manualul StatPearls dă 14–30 de zile. Nu se contrazic: CDC descrie cazul obișnuit, StatPearls include și keratoconjunctivita epidemică, forma cu adenovirus care ține semnificativ mai mult. Corect e „de regulă una-două săptămâni, dar formele epidemice pot ține trei-patru săptămâni".

Pentru forma bacteriană, CDC descrie ameliorare în 2–5 zile la cazurile ușoare, cu rezoluție completă în până la două săptămâni.

Picăturile cu antibiotic: ce arată cifrele

Se repetă mult că „sinteza Cochrane a arătat că antibioticele nu ajută la conjunctivită". Afirmația se sprijină pe versiunea din 2012, care nu mai e în vigoare. Versiunea actuală, din 2023 (CD001211.pub4), a reunit 21 de studii randomizate și 8.805 participanți cu conjunctivită bacteriană, iar concluzia autorilor sună altfel: antibioticele topice se asociază cu o șansă de vindecare ameliorată modest față de placebo.

Risk ratio 1,26 (IC 95%: 1,09–1,46), certitudine moderată, din 5 studii cu 1.474 de participanți. Din aceste două proporții rezultă aritmetic că aproximativ opt oameni trebuie tratați pentru ca unul singur să se vindece mai repede datorită antibioticului; restul fie s-ar fi vindecat oricum, fie nu se vindecă nici așa. (Calculul e derivat de mine; sinteza raportează proporții, nu un număr necesar de tratat.)

Trei precizări schimbă sensul acestor cifre:

1. Nu se traduc în zile. Sinteza raportează proporții de vindecare într-un interval, nu o scurtare medie a bolii. Cine spune „antibioticul scurtează boala cu două zile" a inventat cifra.
2. Se referă exclusiv la conjunctivita bacteriană. Descriu beneficiul la cine chiar are infecție bacteriană, nu la adultul care intră în farmacie cu un ochi roșu și are probabil o formă virală.
3. La viral, beneficiul e zero. Ghidul american de oftalmologie, ediția 2023, o spune direct: conjunctivita virală nu răspunde la agenți antibacterieni. La forma alergică, mecanismul nici nu e infecțios.

La copii, datele sunt mai favorabile — coerent cu etiologia. Un studiu randomizat finlandez din 2022, pe 88 de copii de 6 luni–7 ani, a găsit vindecare în 3,8 zile cu moxifloxacină față de 5,7 zile fără nicio intervenție (P = 0,04); meta-analiza care îl include, pe 584 de copii, dă un OR de 0,59 (0,39–0,91) pentru simptome în zilele 3–6. Diferența semnificativă a fost însă față de „fără intervenție", nu față de placebo.

Ce se întâmplă de fapt la ghișeu

Revin la cohorta din deschidere. Cei 340.372 de oameni au fost urmăriți între 2001 și 2014, iar 58% au ridicat un antibiotic topic. Prima frază a rezumatului: antibioticele sunt rareori necesare în conjunctivita acută.

Iar 38.774 de oameni, unul din cinci dintre cei care au luat un antibiotic, au ridicat o combinație antibiotic-corticosteroid, pe care autorii o numesc contraindicată în conjunctivita acută. Aceasta e cea mai grea cifră din articol: aproape 39.000 de oameni au primit ceva descris ca nepotrivit prin definiție.

Două cifre apropiate, cu sensuri diferite. 55,5% e proporția celor care se vindecă fără tratament, în brațul placebo al sintezei Cochrane. 58% e proporția celor care ridică un antibiotic din farmacie. Nu au legătură una cu alta.

Punând cele două studii alături — 78% forme virale la adult, 58% antibiotice ridicate — rezultă că majoritatea antibioticelor pentru ochi roșu ajung la oameni la care nu pot funcționa. E o suprapunere de studii diferite, nu o proporție măsurată direct.

Dacă tiparul ți se pare cunoscut, e același cu cel din articolul despre cistită și antibioticul „ca data trecută".

Corticosteroizii: de ce sunt problema centrală

Ghidul american de oftalmologie formulează regula scurt: folosirea fără discernământ a antibioticelor topice sau a corticosteroizilor trebuie evitată. Motivele sunt concrete.

Prelungesc contagiozitatea. Sub corticosteroid, durata medie de eliminare a virusului crește de la 10 la 14 zile. Picătura care „dezumflă" ochiul îl ține pe om contagios mai mult timp.

Cresc presiunea intraoculară la mulți oameni. Nu e un efect advers rar: 5–6% sunt responderi înalți (creștere de peste 15 mmHg), 29–36% responderi moderați (6–15 mmHg), iar 58–66% nu fac o creștere semnificativă — deci între o treime și patru din zece oameni fac o creștere măsurabilă. De obicei apare după câteva săptămâni de tratament continuu, dar a fost raportată și în câteva ore. La sugari și copii mici, răspunsul e mai rapid și mai sever.

Pot agrava o keratită herpetică nerecunoscută. E o îngrijorare consensuală în ghiduri, pe care o menționez fără o cifră de risc verificată. Herpesul ocular e distinct de cel de pe buză, dar din aceeași familie de virusuri — despre care am scris în articolul despre herpesul labial și ce scurtează episodul.

Cataracta subcapsulară posterioară e efectul advers cronic clasic al corticosteroizilor; nu dau o cifră de incidență pentru administrarea oculară, pentru că nu am găsit una într-o sursă primară accesibilă.

Există și o dovadă de teren: o publicație intitulată „Cluster cases of severe microbial keratitis following unsupervised usage of corticosteroid–antibiotic combination for the recent conjunctivitis outbreak in India". Nu citez nicio cifră din ea, conținutul fiind nerecuperat.

Sulfacetamida („albucid") și propria ei etichetă

Sulfacetamida sodică 10% e un obicei adânc înrădăcinat la noi: se pune în ochi la primul semn de roșeață, inclusiv la copii, adesea fără consult. Nu e un produs fals — e un antibiotic cu indicație aprobată în conjunctivită. Dar eticheta lui aprobată de FDA conține patru propoziții pe care merită să le știi.

Se inactivează exact în situația pentru care e cumpărat. Verbatim: eficacitatea sulfonamidelor poate fi redusă de acidul para-aminobenzoic prezent în exsudatele purulente. Oamenii aleg albucidul pentru că ochiul are secreție.

Nu acoperă germenii care contează în cazurile grave. Verbatim: sulfonamidele aplicate topic nu oferă acoperire adecvată împotriva speciilor de Neisseria, Serratia marcescens și Pseudomonas aeruginosa. Ultimul e germenul care distruge o cornee la un purtător de lentile.

O parte semnificativă a stafilococilor îi este complet rezistentă. Verbatim: un procent semnificativ dintre izolatele de stafilococ sunt complet rezistente la sulfamide.

Are un profil rar, dar grav, de reacții. Eticheta listează, cu majuscule în original, decese survenite rar din cauza reacțiilor severe la sulfonamide, între care sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică.

În Statele Unite, sulfacetamida oftalmică se eliberează doar pe bază de prescripție. Nu afirm nimic despre regimul ei de eliberare în Republica Moldova — se verifică la farmacie sau la medic, mai ales înainte de a o folosi la un copil.

Ce ajută de fapt

Lista e scurtă nu din lipsă de opțiuni, ci pentru că boala se rezolvă singură în majoritatea cazurilor. CDC recomandă comprese reci și lacrimi artificiale. StatPearls detaliază ritmul: lacrimi artificiale de 4 până la 10 ori pe zi.

La ritmul acesta, o săptămână sau mai mult, contează ce conservant conțin. Clorura de benzalconiu are un prag estimat de toxicitate de aproximativ 0,005%, în timp ce formulările clinice folosesc 0,02–0,04% — de patru până la opt ori peste prag. Efectele au fost descrise după o expunere de doar șapte zile: pierderea celulelor caliciforme și modificarea filmului lacrimal.

Concluzia practică: dacă folosești lacrimi artificiale de mai multe ori pe zi și mai mult de o săptămână — exact tiparul din conjunctivită — varianta fără conservant are o justificare documentată. Sub o săptămână și rar, diferența contează mult mai puțin.

Ce nu are dovezi și se face oricum: spălăturile cu ceai de mușețel sau alte infuzii. Nu am găsit nicio sursă care să le fi evaluat, nici ca eficacitate, nici ca siguranță. Nu spun că fac rău; spun că nimeni nu a măsurat, iar apa nesterilă într-un ochi inflamat e un risc necuantificat.

Conjunctivita alergică

Aici lucrurile stau altfel, pentru că tratamentul chiar are dovezi. Sinteza Cochrane pe această întrebare — din 2015, versiunea în vigoare, deși are unsprezece ani — a reunit 30 de studii randomizate și 4.344 de participanți. Antihistaminicele topice și stabilizatorii de mastocite au fost superiori față de placebo, fără efecte adverse serioase legate de tratament.

Singura comparație directă între produse, olopatadină versus ketotifen (patru studii, 204 pacienți), a dat o diferență de −0,32 puncte la mâncărime. E o diferență mică între două opțiuni ambele active. Mesajul onest e „ambele clase funcționează și sunt sigure", nu „una e superioară".

Forma alergică nu e contagioasă și rareori vine singură: de obicei e partea oculară a unei rinite alergice, iar tratamentul se gândește împreună — am scris pe larg în articolul despre alergia la ambrozie și ce ajută cu adevărat.

Purtătorii de lentile de contact

Aici nu mai e loc de nuanțe. La un purtător de lentile, diagnosticul implicit se schimbă: orice ochi roșu e keratită microbiană până la proba contrarie, nu conjunctivită. Germenii tipici sunt Pseudomonas aeruginosa și, când lentilele ating apa, Acanthamoeba — o amibă care produce o keratită foarte dureroasă și greu de tratat.

Un studiu australian din 2008 a măsurat incidența keratitei microbiene la 10.000 de purtători pe an:

Purtarea peste noapte multiplică riscul de circa zece ori față de cea zilnică. Pierderea vederii a apărut la 0,6 la 10.000 de purtători pe an. Cifrele vin dintr-un studiu de acum aproape două decenii și nu se transferă la Moldova de azi.

Regula, singura care nu admite gradare: se scot lentilele, nu se pun la loc, se merge la medic. Nu „dacă nu trece în două zile". Un purtător care își pune albucid folosește un produs despre care propria etichetă spune că nu acoperă Pseudomonas, și amână consultul.

Ochiul roșu la nou-născut

Conjunctivita neonatală nu e o conjunctivită mai mică la un pacient mai mic. E o boală diferită, iar cronologia debutului e instrumentul de orientare:

Incidența globală e estimată la 1–12% dintre nou-născuți. La o mamă netratată, transmiterea verticală depășește 30% pentru gonoree și ajunge la 50% pentru chlamydia; în medii cu resurse limitate, până la 20% dintre sugarii afectați dezvoltă ulcerație corneană.

Cifra care justifică tonul: conjunctivita gonococică poate produce perforația corneei în 24–48 de ore de la debutul simptomelor, fără tratament. Grupul american de experți în prevenție recomandă, cu grad A, profilaxie oculară la toți nou-născuții; singurul medicament aprobat e unguentul cu eritromicină 0,5%, aplicat în prima oră de viață.

Tratamentul — ceftriaxonă, azitromicină sau aciclovir intravenos — se administrează în spital, pe indicație medicală. Niciun ochi roșu la un nou-născut nu se tratează acasă, cu nimic.

Contagiozitatea și dezinfecția care chiar funcționează

Perioada contagioasă a formelor virale e de 10–14 zile. Nu confunda intervalul cu durata bolii: sunt două lucruri măsurate separat, chiar dacă cifrele seamănă.

Detaliul care lipsește din mai toate articolele: omul e contagios cu una-două zile înainte de apariția simptomelor și rămâne așa până la aproximativ două săptămâni după. Incubația e de la cinci zile la două săptămâni. Într-o clasă sau o familie, transmiterea a avut deja loc când apare primul ochi roșu; igiena funcționează înainte de primul caz, nu ca reacție la el.

Se transmite prin contact apropiat, prin picături din aer după tuse sau strănut și prin atingerea suprafețelor contaminate, urmată de atingerea ochilor. Formele alergice sau iritative nu se transmit.

Măsurile care contează: spălatul mâinilor cel puțin 20 de secunde, ștergerea secrețiilor cu material de unică folosință, spălarea fețelor de pernă și a prosoapelor în apă fierbinte cu detergent și regula de a nu împărți perne, prosoape, machiaj de ochi și — detaliul ratat de toată lumea — picăturile de ochi. Flaconul atins de pleoapa infectată devine vector.

Despre suprafețe, două lucruri. Adenovirusurile pot rezista până la 30 de zile, potrivit NSW Health. Și, contraintuitiv: alcoolul izopropilic 70% nu e eficient împotriva adenovirusului — exact „spirtul" cu care lumea șterge prin casă. Funcționează clorul 2.000–5.000 ppm cu minimum un minut de contact, înălbitorul diluat 1:10 și etanolul 60–80%.

Copiii, colectivitățile și sarcina

La copii se schimbă trei lucruri: proporțiile (71% bacteriene), datele pe antibiotic (mai favorabile) și răspunsul la corticosteroid (mai rapid și mai sever). Pentru părinți am scris separat și despre suplimentele pentru copii.

Despre excluderea din grădiniță sau școală: nu există o regulă internațională comună. Unele autorități cer copilul acasă până la dispariția simptomelor sau până la avizul medicului; altele permit revenirea în absența febrei. Divergența e reală, iar regula aplicabilă la noi e cea a instituției și a medicului de familie.

În sarcină, măsurile de bază — comprese, lacrimi artificiale fără conservant, igienă — nu ridică probleme specifice. Orice picătură cu medicament, fie ea antibiotic, corticosteroid sau antihistaminic, se folosește doar la indicația medicului. Nu am avut date primare despre siguranța substanțelor oftalmice în sarcină, așa că nu afirm nimic despre una anume.

De reținut

1. La adulți, aproximativ 78% dintre conjunctivitele acute sunt virale; la copii, 71% sunt bacteriene.
2. Nici medicul nu separă sigur viral de bacterian din examinare: niciun semn izolat nu e decisiv.
3. Sinteza Cochrane din 2023 arată un beneficiu modest al antibioticului în forma bacteriană: 68,2% vindecați față de 55,5% pe placebo.
4. Combinațiile antibiotic-corticosteroid sunt descrise ca contraindicate în conjunctivita acută, iar unul din cinci utilizatori de antibiotic le primește.
5. Corticosteroidul topic crește presiunea intraoculară la o treime până la patru din zece oameni și prelungește contagiozitatea la 14 zile.
6. Eticheta aprobată a sulfacetamidei spune că substanța se inactivează în puroi și nu acoperă Pseudomonas.
7. Comprese reci, lacrimi artificiale de 4–10 ori pe zi — fără conservant dacă durează peste o săptămână — și igienă strictă.
8. Ochi roșu la un purtător de lentile sau la un nou-născut: consult imediat, fără picături puse acasă.

---

Întrebări frecvente

Cât durează conjunctivita?

Forma virală se rezolvă de regulă în 7–14 zile, potrivit CDC, iar formele epidemice cu adenovirus pot ține 14–30 de zile. Forma bacteriană ușoară se ameliorează adesea în 2–5 zile, cu rezoluție completă în până la două săptămâni. Un ochi care nu se schimbă deloc după o săptămână cere consult.

Conjunctivita trece fără antibiotic?

De multe ori, da. În brațul placebo al sintezei Cochrane din 2023, 55,5% dintre pacienții cu conjunctivită bacteriană erau vindecați clinic în zilele 4–9, față de 68,2% pe antibiotic. La adult, unde majoritatea cazurilor sunt virale, antibioticul nu are pe ce acționa.

Albucidul e bun pentru ochiul roșu?

E un antibiotic aprobat pentru conjunctivită, dar eticheta lui spune că se inactivează în secreția purulentă, că nu acoperă Pseudomonas, Neisseria și Serratia și că un procent semnificativ dintre stafilococi îi sunt complet rezistenți. În Statele Unite se eliberează doar cu prescripție; regimul din Moldova se verifică la farmacie.

Cum îmi dau seama dacă e virală sau bacteriană?

Cu certitudine, nu. Sinteza publicată în JAMA în 2022 arată că niciun simptom și niciun semn luat separat nu diferențiază cele două forme cu certitudine ridicată. Orientativ, secreția apoasă și ganglionul din fața urechii merg spre viral, iar secreția groasă spre bacterian.

Ce fac dacă port lentile de contact și mi s-a înroșit ochiul?

Scoți lentilele, nu le mai pui și mergi la medic. La un purtător de lentile, un ochi roșu se consideră keratită microbiană până la proba contrarie, nu conjunctivită. Lentilele de unică folosință se aruncă, iar cele reutilizabile se curăță conform instrucțiunilor.

Copilul cu conjunctivită poate merge la grădiniță?

Recomandările diferă între țări: unele cer stat acasă până dispar simptomele sau până la avizul medicului, altele permit revenirea în absența febrei, fără alte simptome. Nu există o regulă internațională unică, așa că decid instituția și medicul de familie. Întreabă direct la grădiniță.

Cu ce dezinfectez casa dacă cineva are conjunctivită?

Cu clor diluat (înălbitor 1:10) sau cu etanol 60–80%. Alcoolul izopropilic 70% nu e eficient împotriva adenovirusului, potrivit CDC, deși e ce are lumea în casă. Se spală separat prosoapele și fețele de pernă, în apă fierbinte cu detergent. Suprafața se lasă umedă cel puțin un minut, cât să acționeze dezinfectantul.

---

Nota autorului

Articol scris de Ecaterina Hadji, farmacist. Redactare: Cristina Sarafanov-Foma. Ultima verificare a conținutului: 17 august 2026.

Nu am scris articolul acesta pentru cei care vin cu rețetă, ci pentru dimineața în care cineva îmi arată o fotografie și cere, cu toată încrederea, exact produsul care i-ar putea face rău — combinația cu corticosteroid, pentru că „aia dezumflă repede". Nimeni nu mi-a cerut vreodată comprese reci.

Ce m-a făcut să insist pe sulfacetamidă e că nu e o superstiție de pe internet, ci un obicei de familie, aplicat cu bună-credință inclusiv la copii mici. Argumentul imposibil de ignorat nu vine de la mine, ci de pe propria ei etichetă aprobată.

Textul nu înlocuiește consultația medicală. Cer consult, fără amânare: durerea adevărată, scăderea vederii, fotofobia marcată, ochiul roșu la un purtător de lentile sau la un nou-născut și orice ochi roșu care nu se schimbă după o săptămână. Picăturile cu antibiotic sau cu corticosteroid se folosesc doar pe indicație medicală, iar la copil și în sarcină decizia e a medicului, nu a raftului.

---

Ai o întrebare?

Internetul are păreri. Salut are farmaciști. Dacă ai rămas cu o întrebare după acest articol, ne-o poți adresa direct.