Magneziu: citrat, bisglicinat, malat sau marin — care ți se potrivește

Magneziu: citrat, bisglicinat, malat sau marin — care ți se potrivește

Pe raft stau opt cutii care scriu toate „Magneziu". Una zice 300 mg, alta 400 mg, a treia 250 mg citrat, a patra „magneziu marin". Prețurile diferă de trei ori. Și niciuna nu-ți spune lucrul care contează cu adevărat: cât magneziu elementar ajunge efectiv în organism.

Diferența dintre forme nu e marketing. E chimie, și se vede în două lucruri concrete — cât de bine se absoarbe și cât de pronunțat este efectul laxativ. Hai să le luăm pe rând.

Răspunsul scurt: pentru uz general și în caz de sensibilitate digestivă — bisglicinat. În caz de constipație — citrat. Pentru oboseală musculară — malat. Oxidul are cel mai mult magneziu pe gram, dar cea mai slabă absorbție. Și citește pe etichetă magneziul elementar, nu greutatea sării: 500 mg citrat de magneziu furnizează aproximativ 80 mg de magneziu elementar.

Ce face magneziul și de ce apar simptomele

Magneziul intră în peste 300 de reacții enzimatice din corp: producerea de energie, sinteza proteinelor, contracția și relaxarea musculară, transmiterea nervoasă, ritmul cardiac, mineralizarea osoasă.

În cazul unui aport insuficient, primele semne sunt nespecifice și ușor de pus pe seama altor lucruri: oboseală, crampe musculare, pleoapă care tresare, iritabilitate, somn superficial. Deficitul sever e rar la oameni sănătoși — rinichii rețin bine magneziul — dar aportul sub necesar e comun, mai ales la cei care beau alcool regulat, iau diuretice sau inhibitori de pompă de protoni pe termen lung, ori au probleme digestive cronice.

Cât ai nevoie pe zi: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) recomandă un aport adecvat de 350 mg/zi la bărbați și 300 mg/zi la femei, iar la copii între 170 și 300 mg/zi în funcție de vârstă. Institutele Naționale de Sănătate din SUA (NIH) merg puțin mai sus: 400–420 mg la bărbați și 310–320 mg la femei, în funcție de vârstă.

Asta e doza totală — din mâncare plus suplimente. Alimentele bogate în magneziu sunt semințele de dovleac, migdalele, spanacul, fasolea neagră, ciocolata neagră și cerealele integrale.

De ce doza de pe cutie nu e doza de magneziu

Aici pierd oamenii bani.

În suplimente, magneziul este administrat sub formă de săruri sau compuși — legat de acid citric, malic, glicină sau acid sulfuric. Când eticheta zice „citrat de magneziu 500 mg", cele 500 mg sunt întreaga sare, nu magneziul din ea.

Iar magneziul e doar o fracțiune din greutatea aceea:

Formă Mg elementar Absorbție și toleranță
Bisglicinat ~14% Bună · foarte blând
Citrat ~16% Bună · ușor laxativ
Malat ~15% Bună · blând
Lactat ~12% Bună · blând
Clorură ~12% Bună · ușor laxativ
Taurat ~9% Bună · foarte blând
Oxid ~60% Slabă · laxativ
Sulfat ~10% Slabă · puternic laxativ

Procentele variază în funcție de forma hidratată pe care o folosește producătorul. Cifra care contează e cea scrisă pe etichetă la rubrica „magneziu" sau „Mg" — nu greutatea sării.

Concret: o capsulă cu 500 mg citrat de magneziu furnizează aproximativ 80 mg de magneziu elementar. Ca să atingi 300 mg pe zi din citrat pur ți-ar trebui aproape 2 grame de sare. De aceea eticheta ar trebui să indice ambele valori.

Oxidul de magneziu e cazul special. Are cel mai mult magneziu pe gram — și cea mai proastă absorbție. NIH este explicit: magneziul în formele aspartat, citrat, lactat și clorură „se absoarbe mai complet și este mai biodisponibil decât oxidul și sulfatul de magneziu". Un produs pe bază de oxid poate părea avantajos ca preț, dar o proporție mai mică din magneziul conținut ajunge efectiv să fie absorbită.

Cum alegi forma de magneziu în funcție de necesități

În cazul sensibilității digestive sau al administrării prelungite. Bisglicinatul. Magneziul legat de glicină se absoarbe pe o cale diferită de cea a sărurilor obișnuite și este în general mai bine tolerat digestiv, cu un risc mai redus de efect laxativ — de aceea este forma preferată pentru administrarea de seară.

În cazul constipației. Citratul. Efectul osmotic ușor poate fi util în această situație. Pentru un efect laxativ mai pronunțat există însă alte opțiuni, descrise mai jos.

În caz de oboseală și dureri musculare difuze. Malatul este uneori preferat, pentru că acidul malic este implicat în metabolismul energetic celular. Dovezile clinice pentru această indicație sunt însă limitate, iar argumentul rămâne în bună măsură teoretic. Ce se poate afirma cu certitudine este că absorbția și toleranța digestivă sunt bune.

O opțiune simplă și accesibilă, în absența sensibilității digestive. Citrat sau lactat.

Tauratul, prezent în formulele pentru sistemul cardiovascular. Este magneziu legat de taurină, un aminoacid prezent în mușchiul cardiac. Toleranța digestivă este foarte bună, dar dovezile clinice pentru un beneficiu cardiovascular distinct față de alte forme rămân limitate — ceea ce nu justifică o diferență importantă de preț.

Magneziul din surse marine. Termenul „marin" descrie originea (apă de mare), nu forma chimică. În practică e de obicei un amestec de oxid și hidroxid de magneziu, adică formele cu absorbție slabă. Nu este greșit, dar nu este automat superior, iar originea marină nu justifică în sine un preț mai ridicat. Verifică ce scrie la compoziție.

Sulfatul de magneziu — la ce se folosește. Sulfatul de magneziu oral (sarea amară, sarea Epsom) este un laxativ osmotic, folosit punctual pentru golirea intestinului sau înainte de anumite investigații. În soluție, se mai folosește extern pentru băi. Nu este recomandat ca supliment oral utilizat de rutină pentru corectarea deficitului și nu se administrează zilnic, pe cont propriu, ca sursă de magneziu.

De ce apare vitamina B6 pe atâtea cutii

Vitamina B6 (piridoxina) participă la transportul magneziului în celulă, iar deficitul de B6 poate agrava pierderile de magneziu. Combinația are logică fiziologică și e prezentă în multe produse din Moldova.

Un detaliu de urmărit: unele formule folosesc P5P (piridoxal-5-fosfat), forma deja activată a vitaminei B6, care nu mai trebuie transformată în ficat. Pentru majoritatea oamenilor diferența e teoretică, dar dacă ai probleme hepatice merită știut.

Precauție reală: dozele mari de B6, luate ani la rând, pot produce neuropatie periferică — furnicături și amorțeli. Verifică pe etichetă câți miligrami de B6 conține o doză zilnică și nu suprapune mai multe produse care conțin B6.

Când se ia magneziul și cu ce nu se combină

Dimineața sau seara? Nu există o oră „corectă" demonstrată. Contează mai mult regularitatea și toleranța. În practică: dacă îl iei pentru relaxare musculară sau somn, seara are sens; dacă produce disconfort digestiv, doza se poate împărți în două prize, la mese.

Cu mâncare. Reduce riscul de scaune moi și nu îi scade absorbția semnificativ.

Cu ce NU se administrează simultan — un aspect important privind administrarea concomitentă:

  • Antibiotice din clasa tetraciclinelor și chinolonelor (doxiciclină, ciprofloxacină, levofloxacină): magneziul le leagă în intestin și le scade absorbția. NIH recomandă ca antibioticul să fie luat cu cel puțin 2 ore înainte sau 4–6 ore după magneziu.
  • Bifosfonați (alendronat și similare, pentru osteoporoză): distanță de cel puțin 2 ore.
  • Suplimente de calciu sau fier în doze mari: concurează la absorbție. Ideal în prize separate.

De asemenea, câteva medicamente scad nivelul de magneziu: diureticele de ansă și tiazidice cresc pierderea urinară, iar inhibitorii de pompă de protoni luați peste aproximativ un an pot duce la hipomagneziemie. Dacă ești pe astfel de tratamente pe termen lung, discută cu medicul dacă e cazul să verifici magneziul seric.

Cât timp se ia o cură de magneziu

Nu există un termen standard fixat prin ghiduri. În practică, o cură uzuală ține 4–8 săptămâni, după care se face o pauză și se reevaluează simptomele.

Limita de siguranță e clară însă: 350 mg pe zi de magneziu din suplimente este nivelul maxim tolerabil stabilit pentru adulți — și se referă doar la magneziul din suplimente și medicamente, nu la cel din alimente. Peste această cantitate, manifestarea gastrointestinală cea mai frecventă este diareea. Dozele mari sunt periculoase mai ales pentru cine are funcție renală scăzută, pentru că rinichiul nu mai poate elimina surplusul.

Pe scurt

  1. Urmărește magneziul elementar de pe etichetă, nu greutatea sării.
  2. Sensibilitate digestivă sau administrare prelungită → bisglicinat. Constipație → citrat. Oboseală musculară → malat.
  3. Oxidul costă puțin tocmai pentru că se absoarbe slab.
  4. Sulfatul de magneziu este laxativ, nu supliment pentru corectarea deficitului.
  5. „Marin" descrie originea, nu calitatea.
  6. Distanțează-l de antibiotice, bifosfonați, calciu și fier.
  7. Maximum 350 mg/zi din suplimente, la adult sănătos.

Întrebări frecvente

Când se ia magneziul, dimineața sau seara?

Nu s-a demonstrat că o oră anume ar fi superioară. Dacă este administrat pentru crampe musculare sau pentru relaxare înainte de somn, seara este alegerea logică. În caz de disconfort digestiv, doza se poate împărți în două prize luate la mese. Regularitatea contează mai mult decât ora.

Cât timp se ia o cură cu magneziu?

Uzual 4–8 săptămâni, urmate de pauză și reevaluare. Nu există un interval standardizat prin ghiduri. Pentru adulți sănătoși, limita de siguranță este de 350 mg de magneziu pe zi din suplimente. Dacă simptomele revin imediat după oprire, acesta este un motiv de reevaluare medicală, nu de prelungire a administrării pe termen nedefinit.

La ce se folosește sulfatul de magneziu?

Administrat oral, sulfatul de magneziu (sarea amară) acționează ca laxativ osmotic — trage apă în intestin și grăbește tranzitul. Se folosește punctual, nu ca supliment zilnic de magneziu. Extern, în soluție, se folosește pentru băi. Forma injectabilă este un medicament de spital, administrat exclusiv de personal medical.

Ce formă de magneziu se absoarbe cel mai bine?

Formele solubile — citrat, lactat, clorură, aspartat, bisglicinat — se absorb mai bine decât oxidul și sulfatul. Între formele solubile, diferențele măsurate în studii sunt mici; în practică ele se disting mai ales prin toleranța digestivă, iar bisglicinatul este în general raportat ca fiind bine tolerat.

Se poate lua magneziu cu B6 în fiecare zi?

Da, combinația e uzuală și are sens fiziologic. Verifică însă doza de B6 pe etichetă și nu suprapune mai multe produse care o conțin: dozele mari de B6, luate ani la rând, pot produce neuropatie periferică.

Magneziul chiar ajută la crampe și la somn?

Deficitul de magneziu se poate asocia cu crampe musculare și somn superficial, iar corectarea aportului poate ameliora simptomele atribuite deficitului. La persoanele fără deficit, dovezile că magneziul suplimentar ameliorează crampele sau insomnia sunt slabe și inconsistente. Nu este un tratament pentru insomnie.

Cine ar trebui să evite suplimentele de magneziu?

Persoanele cu insuficiență renală — rinichiul nu mai elimină surplusul și magneziul se poate acumula periculos. De asemenea, oricine ia deja medicație care conține magneziu (unele antiacide) trebuie să țină cont de aportul total de magneziu. În ambele cazuri, întreabă medicul înainte.


Nota autorului

Articol scris de Ecaterina Hadji, farmacist. Redactare: Cristina Sarafanov-Foma. Ultima verificare a conținutului: 14 august 2026.

Am scris acest text pentru că cea mai frecventă întrebare pe care o primim în activitatea curentă din farmacie despre magneziu nu este „ce marcă?", ci „de ce nu-mi face nimic?". În cele mai multe cazuri răspunsul e unul dintre trei: cantitatea de magneziu elementar era de câteva ori mai mică decât presupunea pacientul, forma administrată era oxid, sau problema nu era magneziul de la bun început.

Informațiile de aici nu înlocuiesc consultația. Dacă ai crampe frecvente, palpitații, slăbiciune musculară sau tulburări de ritm cardiac, acestea cer un consult medical și analize — nu un supliment ales de pe raft. Iar dacă ești pe tratament cronic cu diuretice, inhibitori de pompă de protoni sau medicație cardiacă, discută orice supliment de magneziu cu medicul tău înainte să îl începi.


Referințe

  1. National Institutes of Health, Office of Dietary Supplements. Magnesium — Fact Sheet for Health Professionals. https://ods.od.nih.gov/factsheets/Magnesium-HealthProfessional/
  2. EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies. Scientific Opinion on Dietary Reference Values for magnesium. EFSA Journal, 2015;13(7):4186.
  3. Schuchardt JP, Hahn A. Intestinal Absorption and Factors Influencing Bioavailability of Magnesium — An Update. Current Nutrition & Food Science, 2017;13(4):260–278.
  4. Werner T, Kolisek M, Vormann J, et al. Dose-Dependent Absorption Profile of Different Magnesium Compounds. Biological Trace Element Research, 2019.

Ai o întrebare?

Internetul are păreri. Salut are farmaciști. Dacă ai rămas cu o întrebare după acest articol, ne-o poți adresa direct.