Vitamina E: ce arată dovezile despre doza de 400 și de ce nu ajută pe piele

Cererea vine formulată ca o comandă, nu ca o întrebare: „vitamina E 400". Uneori cu o justificare scurtă — „pentru inimă", „că e antioxidant", „mi-a spus o colegă". Cifra e aproape întotdeauna aceeași.

Eu mă opresc de fiecare dată și întreb dacă 400 înseamnă unități sau miligrame, fiindcă pe raft există și una, și alta, iar între ele e o diferență de peste două ori.

400 e și cifra în jurul căreia s-a adunat aproape tot ce s-a publicat neplăcut despre vitamina E în ultimele două decenii. Nu e o coincidență: e doza pe care au testat-o studiile mari și doza la care au apărut semnalele.

Pe scurt

Vitamina E lipsește rar din alimentație: o lingură de ulei de floarea-soarelui acoperă 37% din valoarea zilnică de referință. La 400 de unități pe zi, dovezile arată nu beneficii, ci semnale de risc: cancer de prostată, accident vascular hemoragic, insuficiență cardiacă. Pe piele, pentru cicatrici, nu funcționează.

• Aportul recomandat: 13 mg pe zi la bărbați, 11 mg la femei.
• 400 UI e altceva decât 400 mg — verificați unitatea de pe cutie.
• SELECT: 400 UI pe zi, cu 17% mai mult cancer de prostată.
• Vitamina E topică nu a ameliorat cicatricile; 33% au făcut dermatită.
• Cu anticoagulante, dozele mari cresc riscul de sângerare.

Aceeași cifră, două lucruri diferite: unitățile internaționale și miligramele

Vitamina E se măsoară în două feluri, iar suplimentele folosesc amândouă. Unitățile internaționale (UI) sunt vechea convenție; aportul recomandat se exprimă astăzi în miligrame. Conversia depinde de forma chimică: după NIH Office of Dietary Supplements, 1 UI înseamnă 0,67 mg în forma naturală și 0,45 mg în cea sintetică. Aplicat la cifra pe care o caută lumea:

Un produs de „400 mg" poate conține de peste două ori mai multă vitamina E decât unul de „400 UI". Principiul e cel din articolul despre cum se citește o etichetă de omega-3: contează substanța și unitatea, nu cifra mare de pe față.

Literele mici de dinaintea numelui nu sunt decor. d-alfa-tocoferol (sau RRR-) e forma naturală, o singură structură. dl-alfa-tocoferol (sau all-rac-) e cea sintetică și, spune ODS, „conține cantități egale din cei opt stereoizomeri posibili", dintre care organismul păstrează patru — de aceea, la aceeași cantitate în miligrame, e pe jumătate activă.

Cât îi trebuie unui om și din ce alimente se ia

EFSA a stabilit în 2015 aporturi adecvate de 13 mg pe zi pentru bărbați și 11 mg pentru femei, iar pentru sugari și copii între 5 și 13 mg pe zi. Recomandarea americană e de 15 mg pe zi de la 14 ani și în sarcină, 19 mg în alăptare; 15 mg e și valoarea zilnică de referință de pe etichete. Nucile, semințele și uleiurile vegetale sunt sursele principale.

Uitați-vă la a patra linie. O lingură de ulei de floarea-soarelui — cel obișnuit, din salată sau din tigaie — aduce 5,6 mg, adică 37% din valoarea zilnică de referință. Două linguri și un pumn de semințe acoperă necesarul unei zile fără niciun supliment.

Asta explică fraza din fișa NIH ODS: „Deficitul manifest de vitamina E este rar, iar simptome evidente de deficit nu au fost găsite la oameni sănătoși care obțin puțină vitamina E din alimentație."

Deficitul real există, dar aproape întotdeauna are altă boală în spate

Vitamina E e liposolubilă: se absoarbe cu grăsimile, iar când absorbția lor e compromisă se pierde și ea. De aceea deficitul adevărat apare la oameni cu fibroză chistică, boala Crohn sau colestază, nu la cei care mănâncă prost. Restul cazurilor sunt două boli genetice rare:

• abetalipoproteinemia — o tulburare moștenită care împiedică absorbția grăsimilor; tratamentul cere doze de ordinul a 100 mg pe kilogram sau 5–10 g pe zi, sub supraveghere medicală;
• ataxia cu deficit de vitamina E (AVED) — o boală moștenită în care proteina hepatică de transfer al alfa-tocoferolului e defectă sau lipsește.

Simptomele deficitului, așa cum le enumeră ODS, sunt neurologice și musculare: neuropatie periferică, ataxie (tulburări de echilibru și coordonare), miopatie scheletică, retinopatie și afectarea răspunsului imun. Nu oboseală, piele uscată sau păr fără strălucire — motivele pentru care se cumpără de fapt vitamina E.

Dacă vă regăsiți în lista de mai sus, problema nu e vitamina lipsă, ci cauza care a produs-o, iar aceea se caută la medic.

Doza mare și mortalitatea: o cifră din 2005 și ce s-a întâmplat cu ea după

În 2005, o meta-analiză din Annals of Internal Medicine a schimbat tonul discuției. Miller și colegii au adunat 19 studii randomizate cu 135.967 de participanți și au comparat dozele mici (sub 400 UI pe zi) cu cele mari (400 UI pe zi sau mai mult).

Rezultatul: la dozele mari, 39 de decese suplimentare la 10.000 de persoane, cu un interval de încredere 95% de la 3 la 74. Nouă din cele unsprezece studii cu doză mare au arătat risc crescut, iar semnificația statistică apărea deja peste 150 UI pe zi. La doze mici nu s-a găsit nicio diferență.

Merită spus și ce i s-a reproșat, într-o listă consemnată de NHS Centre for Reviews and Dissemination: studiile cu doză mare aveau eșantioane mici, calitatea lor nu a fost evaluată, majoritatea participanților aveau boli cronice, iar peste jumătate au primit vitamina E împreună cu alte suplimente. Autorii au recunoscut ei înșiși că extinderea concluziei la adulți sănătoși e incertă.

Ce a urmat împarte tabăra:

Analiza din 2011 a lui Abner a cuprins 57 de studii și 29.295 de decese, fără nicio relație între doză și mortalitate până la 5.500 UI pe zi. Cea din 2014 a lui Curtis s-a uitat strict la oameni aparent sănătoși, la doze de 23–800 UI pe zi, și nu a găsit nicio asociere. Sinteza Cochrane din 2012, pe 78 de studii și 296.707 participanți, a găsit un exces la limită — capătul de jos al intervalului cade exact pe 1,00 — și a formulat concluzia generală fără menajamente: nu există dovezi care să susțină suplimentele antioxidante, nici în prevenția primară, nici în cea secundară. Verdictul acoperă toată categoria, inclusiv celălalt antioxidant vândut cu aceleași promisiuni.

Onest, asta înseamnă: excesul de mortalitate la doze mari nu e demonstrat, dar nici exclus. Ce nu e în dispută e cealaltă jumătate a ecuației — niciuna dintre aceste analize nu a găsit un beneficiu care să justifice riscul, oricât de mic ar fi el.

SELECT: 400 UI pe zi și cancerul de prostată la bărbatul sănătos

Aici dovada e de alt tip: un singur studiu randomizat, imens, construit ca să demonstreze un beneficiu — și care a demonstrat contrariul. SELECT a înrolat 35.533 de bărbați fără cancer de prostată la început, de la 50 sau 55 de ani, în patru brațe: seleniu 200 µg pe zi, vitamina E 400 UI pe zi în formă sintetică, ambele, sau placebo. Suplimentarea a fost oprită în octombrie 2008, când comitetul independent de siguranță a constatat că nu funcționează; urmărirea a continuat.

La o mediană de șapte ani, rezultatul publicat în JAMA în 2011:

Pentru vitamina E singură: HR 1,17, interval de încredere 99% de la 1,004 la 1,36, P = 0,008. O creștere de 17%. Nici seleniul singur, nici combinația nu au atins semnificația statistică — riscul a fost mai mare la vitamina E administrată singură.

În cifre absolute, JAMA dă 1,6 cazuri suplimentare la 1.000 de persoane-an, iar National Cancer Institute traduce aceeași realitate mai simplu: aproximativ unsprezece cazuri suplimentare de cancer de prostată la 1.000 de bărbați, în șapte ani. Două exprimări ale aceluiași rezultat.

Concluzia autorilor, fără nuanțe: suplimentarea cu vitamina E a crescut semnificativ riscul de cancer de prostată la bărbați sănătoși. NCI adaugă că niciun studiu clinic nu arată un beneficiu al vitaminei E sau al seleniului pentru reducerea riscului de cancer de prostată, de orice alt cancer sau de boală cardiacă.

Bărbații care vin la tejghea cu întrebări despre prostată cer, de obicei, altceva — acolo discuția e despre ce ajută și ce nu la prostata mărită. Dar dacă ajungeți la vitamina E pentru prostată, SELECT rămâne cel mai clar argument împotriva ei.

Prevenirea bolii de inimă: studiile mari și un verdict de grup de lucru

Vitamina E se vinde de decenii cu argumentul antioxidant: oxidarea colesterolului LDL participă la ateroscleroză, deci un antioxidant ar trebui să ajute. Ipoteza a fost testată direct, pe zeci de mii de oameni.

HOPE (NEJM 2000): 9.541 de pacienți cu boală cardiovasculară sau diabet, 400 UI pe zi vitamina E naturală, medie 4,5 ani. Obiectivul compozit — infarct, accident vascular, deces cardiovascular — a apărut la 16,2% cu vitamina E și 15,5% la placebo: RR 1,05 (0,95–1,16), P = 0,33. În extensia HOPE-TOO (JAMA 2005), la o mediană de 7 ani, incidența cancerului a dat RR 0,94 (0,84–1,06) și evenimentele cardiovasculare majore RR 1,04 (0,96–1,14). Un singur rezultat a ieșit semnificativ, și acela în direcția greșită: insuficiență cardiacă, RR 1,13 (1,01–1,26), P = 0,03.

GISSI-Prevenzione (Lancet 1999): 11.324 de pacienți la trei luni după un infarct, dintre care 2.830 au primit 300 mg pe zi de vitamina E timp de 3,5 ani. Acizii grași n-3 au redus cu 20% riscul relativ de deces cardiovascular, infarct nefatal și accident vascular nefatal; pentru vitamina E, un asemenea beneficiu nu a fost găsit. (300 mg e doza testată aici; mai jos, 300 mg e limita superioară de aport la EFSA — lucruri diferite.)

Physicians' Health Study II (JAMA 2008): 14.641 de medici bărbați, 400 UI de vitamina E sintetică la două zile, în medie 8 ani. Evenimente cardiovasculare majore HR 1,01; infarct HR 0,90. Nimic semnificativ — cu o excepție la care revin imediat.

La femei, Women's Health Study (JAMA 2005) a dat 600 UI la două zile la 39.876 de femei sănătoase, în medie 10,1 ani: obiectivul cardiovascular primar RR 0,93 (0,82–1,05). Semnificativ a ieșit un singur obiectiv secundar, decesul cardiovascular, RR 0,76 (0,59–0,98) — rezultat izolat într-un studiu cu obiectiv principal negativ.

În 2022, US Preventive Services Task Force a emis o recomandare de grad D: împotriva suplimentelor de beta-caroten sau de vitamina E pentru prevenirea bolii cardiovasculare sau a cancerului. Dovezile pentru vitamina E — 9 studii, aproximativ 107.772 de participanți — dau o mortalitate de orice cauză cu OR 1,02 (0,97–1,07).

Motivul principal pentru care se vinde vitamina E a fost testat pe peste 100.000 de oameni și nu s-a confirmat. Nu „dovezile sunt limitate": studiile există, sunt mari, sunt randomizate, iar rezultatul e zero.

Sângerarea: unde e riscul concret și cine trebuie să-l știe

Excepția din Physicians' Health Study II era accidentul vascular hemoragic: HR 1,74, interval 1,04–2,91, P = 0,04. Aproape dublu, la 400 UI la două zile.

Semnalul nu vine dintr-un singur studiu. O meta-analiză publicată în BMJ în 2010 a adunat 9 studii randomizate controlate cu placebo, cu 118.765 de participanți, și a separat tipurile de accident vascular:

Exprimat în oameni: un accident vascular hemoragic în plus la 1.250 de persoane care iau vitamina E și un accident vascular ischemic prevenit la 476 de persoane. Autorii atrag atenția că schimbul nu e avantajos, forma hemoragică fiind mai gravă, și conchid că folosirea nediscriminată a vitaminei E trebuie descurajată.

Aceeași proprietate stă în spatele interacțiunii cu medicamentele. Explicația ODS: vitamina E inhibă agregarea plachetară și antagonizează factorii de coagulare dependenți de vitamina K, iar dozele mari luate împreună cu anticoagulante sau antiagregante, de exemplu warfarina, cresc riscul de sângerare, mai ales când aportul de vitamina K e mic. Pragul exact nu e cunoscut, dar depășește probabil 400 UI pe zi.

Warfarina și celelalte anticoagulante sunt medicamente cu prescripție, cu dozaj ajustat pe analize. Un supliment cumpărat de pe raft, fără ca medicul care ajustează doza să știe, intră direct în acest echilibru.

Semnalul e vechi: în studiul finlandez ATBC — 29.133 de fumători de 50–69 de ani, cu 50 mg pe zi de alfa-tocoferol sintetic timp de o mediană de 6,1 ani — riscul de accident vascular hemoragic a fost crescut, după cum consemnează NIH ODS. Cifrele acelei analize nu au putut fi verificate la sursă și de aceea nu apar aici.

Limita superioară: două cifre oficiale care nu coincid

Sursele nu spun același lucru, și amândouă sunt corecte. NIH ODS dă o limită superioară tolerabilă (UL) pentru adulți de 1.000 mg pe zi de alfa-tocoferol din suplimente — aproximativ 1.500 UI natural sau 1.100 UI sintetic — și o aplică formelor suplimentare, nu vitaminei E din alimente. EFSA, în opinia din 2024, dă 300 mg pe zi pentru adulți, inclusiv pentru femeile însărcinate și pentru cele care alăptează, iar efectul critic pe care l-a folosit e chiar cel discutat mai sus: efectul asupra coagulării sângelui.

Diferența de peste trei ori vine din evaluări făcute de comisii diferite, în ani diferiți, cu praguri de prudență diferite. Practic: o capsulă de 400 mg depășește limita europeană; una de 400 UI, în oricare formă, nu o depășește. Aceeași cifră, două verdicte opuse, în funcție de unitate.

Limitele EFSA scad mult cu vârsta:

Pe piele, pentru cicatrici și vergeturi: ce a arătat testarea

E produsul care se vinde bine și despre care spun, fără să înmoi nimic, că nu funcționează. Uleiul sau picăturile de vitamina E aplicate pe cicatrici sunt un obicei transmis din generație în generație. A fost testat.

Studiul e mic, dar făcut curat, dublu-orb, publicat în Dermatologic Surgery în 1999. Cincisprezece pacienți operați au aplicat, pe porțiuni diferite ale aceleiași cicatrici, fie o alifie neutră, fie aceeași alifie cu vitamina E, de două ori pe zi, patru săptămâni, cu evaluări la 1, 4 și 12 săptămâni. Rezultatul:

• în 90% dintre cazuri, vitamina E nu a ameliorat aspectul cicatricii sau l-a înrăutățit;
• 33% dintre pacienți au dezvoltat dermatită de contact.

Concluzia autorilor: vitamina E aplicată local nu ajută la ameliorarea aspectului cosmetic al cicatricilor și duce la o incidență mare a dermatitei de contact; au recomandat descurajarea folosirii ei pe plăgi chirurgicale. Unu din trei cu dermatită înseamnă că produsul nu e doar inutil, ci activ prost tolerat — pe o piele care tocmai se vindecă.

Pentru vergeturi, tabloul e la fel. O sinteză Cochrane pe 6 studii și 800 de femei a testat preparate topice în sarcină, printre care unul cu vitamina E și acid hialuronic: nicio diferență medie semnificativă statistic față de placebo sau față de niciun tratament, iar în cele trei studii care au măsurat severitatea niciun preparat nu a ieșit în avantaj. Formularea autorilor: nu au găsit dovezi de calitate înaltă care să susțină vreunul dintre ele.

Capsulele care combină vitamina A cu vitamina E

Combinația se caută mult, iar problema ei nu e litera E. E litera A.

Vitamina A preformată (retinolul și esterii lui) are pentru adulți o limită superioară de aport de 3.000 µg RAE pe zi, adică 10.000 UI. Peste ea, avertizează NIH ODS, aporturile totale pot provoca malformații congenitale — ale ochiului, craniului, plămânilor și inimii — iar femeile însărcinate sau care ar putea rămâne însărcinate nu trebuie să o depășească. Aportul cronic excesiv mai aduce piele uscată, dureri articulare și musculare, funcție hepatică anormală, densitate minerală osoasă scăzută și fractură de șold.

Unele capsule combinate conțin retinol de ordinul zecilor de mii de unități internaționale. Nu vă pot da cifra exactă pentru produsele înregistrate la noi, pentru că nu am putut-o verifica într-o sursă oficială. Vă pot spune ce să faceți: căutați pe prospect câte unități de vitamina A conține o capsulă și comparați cu 10.000 UI pe zi. Dacă se apropie sau depășește, nu e de luat zilnic fără indicație medicală, cu atât mai puțin în sarcină.

Situațiile în care vitamina E chiar are un rol

Trei locuri în care dovezile arată altfel — și în care decizia nu e a raftului.

Steatohepatita non-alcoolică. În studiul PIVENS (NEJM 2010), 247 de adulți cu NASH confirmată și fără diabet au primit vitamina E 800 UI pe zi, pioglitazonă sau placebo, timp de 96 de săptămâni. Ameliorarea histologică, evaluată pe biopsie, a apărut la 43% în grupul cu vitamina E față de 19% la placebo, P = 0,001. E o boală diagnosticată prin biopsie, la pacienți selectați strict, cu o doză peste limita europeană de aport — nu un argument pentru „vitamina E pentru ficat". Despre ce se vinde pentru ficat fără dovezi am scris separat, la silimarină.

Deficitul documentat, în bolile enumerate mai sus: acolo suplimentarea nu e opțională, e tratament, cu doze stabilite de medic.

Boala Alzheimer, cu rezerve: sinteza Cochrane din 2017, pe 304 persoane cu boală Alzheimer și 516 cu deficit cognitiv ușor, nu a găsit efect pe cogniție și nici mai puține treceri la demență — doar un declin funcțional mai mic la activitățile zilnice.

Copiii, sarcina și prematurii

La copii sănătoși, aportul adecvat merge de la 5 mg pe zi la sugarul mare până la 11 mg la 9–13 ani și se acoperă din alimentație. Nu există un motiv documentat de a suplimenta vitamina E la un copil care mănâncă normal — argumentul e cel din articolul despre de ce are și de ce nu are nevoie un copil de vitamine.

La prematuri, sinteza Cochrane pe 26 de studii randomizate arată un echilibru complicat: a redus hemoragia de matrice germinativă și, la cei cu greutate foarte mică, retinopatia severă — dar a crescut semnificativ riscul de sepsis. E o discuție de neonatologie, nu de farmacie.

În sarcină, aportul recomandat e 15 mg pe zi, iar limita superioară EFSA rămâne 300 mg. Mai important decât vitamina E în sine e ce mai conține produsul: dacă e o combinație cu vitamina A, se aplică ce am scris mai sus.

De reținut

1. Forma naturală și cea sintetică au factori de conversie diferiți: 1 UI înseamnă 0,67 mg sau 0,45 mg, după literele de pe cutie.
2. La aceeași greutate în miligrame, alfa-tocoferolul sintetic e pe jumătate activ față de cel natural.
3. Meta-analiza din 2005 a arătat 39 de decese suplimentare la 10.000 de persoane, cu interval de la 3 la 74 — dar două analize ulterioare, mai mari, nu au confirmat excesul, iar a treia l-a găsit doar la limită.
4. HOPE-TOO a găsit un singur rezultat semnificativ în șapte ani: mai multă insuficiență cardiacă, RR 1,13.
5. Vitamina E schimbă un accident vascular ischemic prevenit la 476 de persoane pe unul hemoragic în plus la 1.250 — un schimb în defavoarea pacientului.
6. Efectul critic pe care EFSA l-a folosit ca să stabilească limita de 300 mg e tocmai efectul asupra coagulării.
7. O treime dintre pacienții din studiul pe cicatrici au făcut dermatită de contact de la produsul aplicat local.
8. La un adult, un deficit confirmat de vitamina E e semnul unei alte boli, nu al unei alimentații sărace.

---

Întrebări frecvente

Ce beneficii are vitamina E?

Pentru un adult sănătos, dovezile nu susțin beneficii din suplimentare. US Preventive Services Task Force recomandă împotriva ei pentru prevenirea bolii cardiovasculare sau a cancerului, cu grad D. Necesarul e acoperit de alimentație: două linguri de ulei vegetal și un pumn de semințe ajung pentru o zi.

Cât timp se ia vitamina E?

Pentru un om sănătos, întrebarea nu are răspuns: nu există o indicație de la care să pornim o durată. Când există un deficit documentat sau o boală de malabsorbție, durata o stabilește medicul și ține de cauză, nu de o schemă fixă. Suplimentarea „de întreținere", pe termen lung, e exact situația în care au apărut semnalele de risc.

Care e diferența dintre vitamina E 400 UI și 400 mg?

Sunt cantități diferite. 400 UI înseamnă 268 mg în formă naturală și 180 mg în formă sintetică; 400 mg înseamnă 596 UI natural sau 888 UI sintetic. Un produs de 400 mg depășește limita superioară de aport de 300 mg pe zi stabilită de EFSA pentru adulți; unul de 400 UI nu o depășește.

Care sunt simptomele lipsei de vitamina E?

Sunt neurologice și musculare: neuropatie periferică, tulburări de echilibru și coordonare, slăbiciune musculară, afectare a retinei și a răspunsului imun. Deficitul manifest e rar și apare aproape întotdeauna în boli cu malabsorbția grăsimilor sau în două boli genetice rare.

Ajută vitamina E la cicatrici și vergeturi?

Nu, după datele disponibile. Într-un studiu dublu-orb pe 15 pacienți operați, în 90% dintre cazuri vitamina E aplicată local nu a ameliorat sau a înrăutățit aspectul cicatricii, iar 33% au făcut dermatită de contact. Pentru vergeturi, o sinteză Cochrane pe 800 de femei nu a găsit dovezi de calitate înaltă pentru niciun preparat.

Se poate lua vitamina E împreună cu anticoagulante?

Nu fără să știe medicul care v-a prescris anticoagulantul. Vitamina E inhibă agregarea plachetară și antagonizează factorii de coagulare dependenți de vitamina K, iar dozele mari cresc riscul de sângerare alături de warfarină sau de antiagregante. Pragul nu e cunoscut exact, dar depășește probabil 400 UI pe zi.

---

Nota autorului

Articol scris de Nadejda Atmaja, farmacist. Redactare: Cristina Sarafanov-Foma. Ultima verificare a conținutului: 12 septembrie 2026.

Lucrez de opt ani în spatele tejghelei și mi-am dat seama târziu că am o problemă cu vitamina E: nu mi-a cerut-o nimeni pentru un motiv pe care să-l pot verifica. Nu vine nimeni cu o analiză, cu o recomandare scrisă, cu o boală. Vine cifra, singură, și obiceiul.

M-a împins la acest articol o scenă anume: o femeie care cumpăra picături de vitamina E pentru cicatricea copilului ei, la două săptămâni după o operație. Am întrebat-o cine i-a spus, mi-a răspuns că așa se face. Cuvântul care mi-a rămas în cap e „se face" — pentru că e adevărat, chiar așa se face, de mult timp, și tocmai de aceea nimeni nu se mai întreabă dacă funcționează. Am căutat studiile în aceeași seară.

Mă enervează, recunosc, și cifra de pe cutie: e unul dintre puținele produse din farmacie la care doi oameni pot cumpăra „400" și pot lua acasă cantități care diferă de două ori, fără ca vreunul să observe.

Textul nu înlocuiește consultația medicală. Mergeți la medic dacă luați un anticoagulant sau un antiagregant și vreți să adăugați vitamina E, dacă aveți o boală cu malabsorbția grăsimilor, o boală hepatică sau tulburări de echilibru, dacă sunteți însărcinată sau ar putea urma o sarcină și luați un produs cu vitamina A, și dacă vreți să dați vitamina E unui copil.

---

Ai o întrebare?

Internetul are păreri. Salut are farmaciști. Dacă ai rămas cu o întrebare după acest articol, ne-o poți adresa direct.