Calciu pentru oase: doza, forma și ce arată de fapt studiile

Calciul este suplimentul cumpărat cel mai des „preventiv” — de obicei după 50 de ani, de obicei fără nicio analiză, și aproape întotdeauna cu convingerea că nu poate strica.

Realitatea din literatură este mai încurcată și mai interesantă. Suplimentele de calciu cresc densitatea osoasă — cu foarte puțin. Dacă asta se traduce în mai puține fracturi este subiectul unei dispute științifice care durează de un deceniu și în care ambele tabere au conflicte de interes. Iar lucrul cu cele mai bune dovezi pentru prevenirea unei fracturi la vârstnic nu este niciun supliment, ci exercițiul fizic — și nu prin oase, ci prin căderi.

Răspunsul scurt: necesarul de calciu la adult este de aproximativ 950–1.200 mg pe zi, iar prima sursă ar trebui să fie alimentația. Suplimentul acoperă diferența, nu o înlocuiește. Se ia cu mâncare, în doze împărțite dacă depășesc 500 mg, și întotdeauna împreună cu vitamina D — fără ea, doar 10–15% din calciul alimentar se absoarbe. Nu se depășește limita superioară de 2.000–2.500 mg pe zi din toate sursele.

De cât calciu ai nevoie

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a stabilit în 2015 aporturile de referință:

Un detaliu care surprinde: sarcina și alăptarea nu necesită un aport suplimentar de calciu. Organismul se adaptează — crește eficiența absorbției în sarcină și mobilizează temporar calciul din schelet în alăptare, proces care se inversează după înțărcare.

Referințele americane sunt puțin mai mari și diferențiate pe sex după 50 de ani: 1.000 mg pentru bărbați de 51–70 de ani, 1.200 mg pentru femei de peste 51 de ani și pentru toți peste 70.

Limita superioară: 2.500 mg pe zi din toate sursele pentru adulți, conform autorității europene. Referințele americane coboară limita la 2.000 mg după 51 de ani.

Pentru orientare: un pahar de lapte are în jur de 300 mg, un iaurt aproximativ 200, iar 30 g de brânză maturată circa 200. O alimentație obișnuită care include lactate acoperă frecvent 600–800 mg fără niciun supliment — motiv suficient să calculezi înainte de a cumpăra.

Doza pe priză: ce e adevărat și ce s-a exagerat

Aceasta este afirmația cea mai repetată despre calciu: „organismul nu poate absorbi mai mult de 500 mg deodată”. Merită descompusă, pentru că e pe jumătate adevărată.

Ce arată datele: absorbția procentuală scade pe măsură ce doza crește. Institutul american de sănătate dă cifrele: se absoarbe circa 36% dintr-o doză de 300 mg și 28% dintr-una de 1.000 mg. Un studiu clasic de fiziologie a măsurat o scădere de la aproximativ 64% la o încărcătură de 15 mg până la 28,6% la 500 mg.

Ce nu arată datele: că ar exista un prag sau o saturație la 500 mg. Scăderea este logaritmică și continuă, iar studiul care se citează s-a oprit la 500 mg — deci acesta este capătul intervalului studiat, nu un plafon demonstrat.

Mai important: deși procentul scade, cantitatea absolută absorbită continuă să crească. 36% din 300 mg înseamnă 108 mg absorbiți; 28% din 1.000 mg înseamnă 280 mg. Formularea „nu poți absorbi mai mult de 500 mg deodată” este, ca atare, greșită. Corect este: absorbi mai puțin eficient, nu mai puțin.

Recomandarea practică rămâne totuși rezonabilă, iar ghidul american de sănătate osoasă o formulează așa: calciul se absoarbe cel mai bine în doze de aproximativ 500 mg sau mai puțin, iar împărțirea dozei poate fi necesară. Merită spus onest că nu am găsit niciun studiu randomizat care să arate că împărțirea dozei duce la un rezultat clinic mai bun. Este o convenție rațională, nu o concluzie de cercetare.

Carbonat sau citrat

Carbonatul de calciu conține mai mult calciu elementar pe gram și este mai ieftin. Citratul e mai scump și mai voluminos. Diferența reală apare într-o situație specifică.

Un studiu de referință din 1985 a măsurat absorbția la persoane fără aciditate gastrică, pe stomacul gol: fracția absorbită a fost de aproximativ 0,04 pentru carbonat și 0,45 pentru citrat — o diferență de peste zece ori. La persoanele cu secreție acidă normală, cele două s-au absorbit similar.

Detaliul care se pierde din această poveste este însă cel mai util: în același studiu, carbonatul luat cu mâncare a restabilit absorbția la normal chiar și la persoanele fără aciditate gastrică.

O meta-analiză pe 15 studii a găsit citratul mai bine absorbit cu 22–27% față de carbonat, atât pe nemâncate cât și la masă. Un alt cercetător de referință a susținut, dimpotrivă, că cele două sunt practic echivalente când se iau cu mâncare și că raportul cost-eficiență favorizează carbonatul.

Pentru cine ia inhibitori de pompă de protoni (omeprazol, pantoprazol), datele sunt mixte: un studiu a găsit absorbția carbonatului redusă pe nemâncate sub omeprazol, altele nu au găsit nicio diferență când calciul se lua la masă.

Concluzia practică: ia carbonatul cu mâncare și diferența dispare în bună măsură. Citratul rămâne alegerea rezonabilă dacă ai aciditate gastrică redusă și nu poți lua constant suplimentul la masă. „Citratul e mai bun” este o simplificare care te costă mai mult fără un beneficiu clar.

Vitamina D: fără ea, calciul rămâne în intestin

Fără vitamina D, se absorb doar 10–15% din calciul alimentar. Cu vitamina D, eficiența absorbției urcă la 30–40%.

Mecanismul: forma activă a vitaminei D se leagă de receptorul specific din intestin și crește expresia canalelor prin care calciul trece efectiv din lumen în sânge. La animale cu receptorul dezactivat la nivel intestinal, absorbția scade cu peste 70%.

De aceea calciul luat singur, la o persoană cu deficit de vitamina D, este în mare parte bani aruncați. Dacă nu ai citit încă articolul despre vitamina D — la latitudinea Moldovei, jumătate de an nu o poți produce singur.

Ghidul american de sănătate osoasă recomandă 800–1.000 UI de vitamina D pe zi după 50 de ani.

Întrebarea incomodă: previn suplimentele fracturile?

Aici trebuie prezentate ambele tabere, pentru că literatura nu are un verdict unic.

Tabăra sceptică. O sinteză sistematică publicată în BMJ în 2015 a analizat 26 de studii randomizate. Rezultatul pe fracturi totale a fost o reducere modestă (risc relativ 0,89), dar pe fractura de șold nu a existat niciun efect (0,95, interval care include lipsa efectului), la fel ca pe antebraț. Mai grav: în cele 4 studii cu cel mai mic risc de eroare sistematică, incluzând 44.505 participanți, nu a existat niciun efect asupra fracturilor, la nicio localizare. Autorii au găsit și semne de eroare de publicare. Concluzia lor: dovezile că suplimentele de calciu previn fracturile sunt slabe și inconsecvente.

O analiză companion, tot în BMJ, a arătat de ce: creșterile de densitate osoasă produse de suplimente sunt de 0,7–1,5% și nu progresează în timp — prea mici ca să reducă semnificativ riscul de fractură.

Cel mai mare studiu. Inițiativa pentru Sănătatea Femeii a randomizat 36.282 de femei postmenopauză la 1.000 mg calciu plus 400 UI vitamina D, timp de 7 ani. Densitatea la șold a crescut cu 1,06%. Fractura de șold: risc redus cu 12%, dar fără semnificație statistică. În schimb, calculii renali au crescut semnificativ, cu 17%.

Tabăra opusă. O meta-analiză publicată în 2016, care a inclus doar studii cu calciu plus vitamina D, a găsit o reducere de 15% a fracturilor totale și de 30% a fracturilor de șold. Trebuie spus că a fost finanțată de o fundație pentru osteoporoză cu legături în industrie — la fel cum cealaltă tabără provine, în cea mai mare parte, dintr-un singur grup de cercetare din Noua Zeelandă. Ambele părți ale acestei dispute au părtiniri structurale.

Unde funcționează cu certitudine. Există un studiu la care nimeni nu contestă rezultatul: 3.270 de femei vârstnice instituționalizate, cu vârsta medie de 84 de ani, cu deficit de vitamina D și aport alimentar mic de calciu, au primit 1,2 g calciu plus 800 UI vitamina D timp de 18 luni. Fracturile de șold au scăzut cu 43%, iar cele nevertebrale cu 32%.

Concluzia care se poate trage onest: suplimentul funcționează la cine îi lipsește ceva. La o femeie de 55 de ani care mănâncă lactate zilnic și are vitamina D normală, beneficiul demonstrat este aproape de zero. La o persoană de 80 de ani cu aport alimentar mic și deficit de vitamina D, este real și consistent.

Riscul cardiovascular: povestea completă

Din 2010 circulă îngrijorarea că suplimentele de calciu ar crește riscul de infarct. Merită spusă întreagă, pentru că se citează selectiv din ambele direcții.

Ce a găsit analiza inițială. O meta-analiză pe 15 studii cu circa 20.000 de participanți, care au luat calciu fără vitamina D, a raportat un risc de infarct cu 31% mai mare. O reanaliză ulterioară a datelor din studiul mare american a găsit creșteri similare, cu o observație importantă: riscul apărea doar la femeile care nu luau deja suplimente de calciu la momentul randomizării.

Criticile. Evenimentele cardiovasculare au fost un rezultat secundar, neplanificat dinainte în toate studiile incluse, iar o parte dintre infarcte au fost auto-raportate, nu confirmate.

Ce au concluzionat corpurile profesionale. O sinteză din 2016, publicată în Annals of Internal Medicine, a concluzionat că un aport de calciu în limitele superioare de siguranță (2.000–2.500 mg/zi) nu se asociază cu risc cardiovascular la adulții sănătoși. Un ghid comun al fundației pentru osteoporoză și al societății americane de cardiologie preventivă a formulat concluzia oficială: calciul, cu sau fără vitamina D, din alimente sau suplimente, care nu depășește limita superioară, trebuie considerat sigur din punct de vedere cardiovascular — pe dovezi de calitate moderată. Ambele lucrări au fost finanțate de aceeași fundație.

Un tipar care se repetă. Datele observaționale arată constant o diferență între calciul din alimente și cel din suplimente. Într-un studiu pe 388.229 de adulți, bărbații care luau peste 1.000 mg calciu suplimentar pe zi au avut un risc de deces cardiovascular cu 20% mai mare; la femei nu s-a observat nicio asociere, iar calciul alimentar nu a fost asociat cu riscul în niciun sex. Într-un alt studiu, pe 5.448 de adulți urmăriți 10 ani, cel mai mare aport alimentar total s-a asociat cu un risc mai mic de calcificare coronariană, în timp ce folosirea suplimentelor s-a asociat cu un risc cu 22% mai mare.

Aceste studii sunt observaționale, iar cine ia suplimente diferă sistematic de cine nu ia. Dar tiparul e consecvent, iar concluzia rezonabilă e simplă: acoperă necesarul din alimente unde se poate, folosește suplimentul ca să completezi un deficit documentat, și nu depăși limita superioară.

Pietrele la rinichi: paradoxul

Studiul mare american a găsit cu 17% mai mulți calculi renali la femeile care luau supliment de calciu cu vitamina D — de altfel, tocmai pe această observație s-au construit limitele superioare de aport.

Și totuși, calciul alimentar reduce riscul de pietre. Datele din cohorte mari arată constant asta, iar mecanismul explică aparenta contradicție: calciul consumat la masă se leagă de oxalatul din alimente în intestin, formând un compus insolubil care se elimină prin scaun. Mai puțin oxalat absorbit înseamnă mai puțin oxalat în urină.

Calciul luat între mese ajunge la rinichi fără acest beneficiu și crește calciul urinar. Într-una dintre cohortele care au observat riscul crescut la utilizatoarele de suplimente, 67% dintre ele le luau în afara meselor.

Un studiu randomizat a confirmat direcția: la bărbați cu litiază recurentă și hipercalciurie, o dietă cu calciu normal, săracă în sare și proteine animale, a prevenit recidivele mai bine decât o dietă săracă în calciu.

Concluzia practică se rezumă la trei cuvinte: cu mâncare, întotdeauna.

Vitamina K2: ce spune eticheta și ce spun studiile

Vitamina K2, în special forma menachinonă-7, se vinde ca al treilea element al triadei pentru oase. Merită separate trei lucruri.

Ce e permis legal să scrie pe cutie. În Uniunea Europeană există mențiunea autorizată „vitamina K contribuie la menținerea sănătății oaselor”, cu condiția ca produsul să fie cel puțin sursă de vitamina K. Este o mențiune de menținere a unei funcții normale, nu de reducere a riscului de boală, nu specifică pentru K2, și nu autorizează nicio afirmație că vitamina K previne osteoporoza sau fracturile.

Ce arată studiile. Studiul pe care se sprijină marketingul a administrat 180 µg MK-7 pe zi timp de 3 ani la 244 de femei postmenopauză sănătoase. A încetinit declinul densității osoase la coloana lombară și la colul femural — dar nu la șoldul total, iar fracturile nu au fost un rezultat măsurat.

Studiul care nu se citează: 375 µg MK-7 pe zi, dublu față de primul, timp de tot 3 ani, la 142 de femei cu osteopenie. Rezultatul, în cuvintele autorilor: MK-7 nu a influențat markerii biochimici de remodelare osoasă, densitatea minerală osoasă sau microarhitectura osoasă. Interesant: carboxilarea osteocalcinei — biomarkerul — s-a îmbunătățit. Osul, nu.

O meta-analiză pe 20 de studii a găsit reduceri ale fracturilor vertebrale și clinice, dar densitatea la colul femural nu a atins semnificația, iar datele pe fracturi provin în mare parte din studii japoneze mai vechi cu MK-4 în doze farmacologice de până la 45 mg — de aproximativ 250 de ori doza de MK-7 din suplimente.

Și partea care contează cel mai mult în farmacie: interacțiunea cu anticoagulantele. Un studiu de doză-răspuns a arătat că MK-7 la 45 µg pe zi a scăzut INR-ul cu circa 40%, iar doze de doar 10 și 20 µg pe zi au produs o scădere relevantă clinic a INR la 40% și, respectiv, 60% dintre participanți.

Dozele obișnuite din comerț sunt de 45–180 µg. Cu alte cuvinte, un supliment banal de K2 destabilizează tratamentul cu warfarină sau acenocumarol. Dacă iei un anticoagulant cumarinic, K2 nu se ia fără să știe medicul care îți urmărește INR-ul. Aceasta nu e o precauție teoretică.

Osteoporoza: cum se diagnostichează

Osteoporoza nu se diagnostichează după simptome — de obicei nu are niciunul până la prima fractură. Se măsoară prin densitometrie osoasă (DXA), iar rezultatul se exprimă ca scor T:

• peste −1,0 — normal;
• între −1,0 și −2,5 — masă osoasă scăzută (osteopenie);
• −2,5 sau mai mic — osteoporoză;
• −2,5 sau mai mic, plus o fractură de fragilitate — osteoporoză severă.

Există și un instrument complementar, FRAX, care calculează probabilitatea la 10 ani de fractură de șold și de fractură osteoporotică majoră. Avantajul lui practic: funcționează și fără densitometrie, doar pe baza factorilor clinici. Este validat pentru vârstele de 40–90 de ani.

Cine ar trebui evaluat. Recomandările americane: screening la toate femeile de 65 de ani și peste, și la femeile postmenopauză mai tânere cu factori de risc. Pentru bărbați, dovezile sunt considerate insuficiente. Ghidul britanic evaluează toate femeile de peste 65 de ani și toți bărbații de peste 75, plus persoanele mai tânere cu: fractură de fragilitate în antecedente, tratament cortizonic oral, istoric de căderi, fractură de șold la un părinte, indice de masă corporală sub 18,5, fumat sau consum de alcool peste 14 unități pe săptămână.

Ce ține oasele, în afară de suplimente

Mișcarea — și aici sunt cele mai bune dovezi din tot articolul.

Pentru densitatea osoasă, o sinteză Cochrane pe 43 de studii randomizate a găsit că programele combinate cresc densitatea la coloană cu 3,22%, iar antrenamentul progresiv de forță pentru membrele inferioare crește densitatea la colul femural cu 1,03%. Efectul asupra fracturilor nu a atins însă semnificația statistică.

Pentru căderi, în schimb, dovezile sunt de cea mai înaltă certitudine din tot ce am citat în acest articol. O sinteză Cochrane pe 108 studii randomizate și 23.407 participanți cu vârstă medie de 76 de ani a găsit:

• rata căderilor redusă cu 23% — certitudine înaltă;
• numărul de persoane care cad cel puțin o dată redus cu 15% — certitudine înaltă;
• exercițiile de echilibru și funcționale: reducere de 24%;
• fracturile legate de căderi reduse cu 27%.

Reține proporția: pentru suplimentul de calciu, efectul pe fractura de șold a fost nesemnificativ în cea mai mare analiză. Pentru exercițiu, reducerea căderilor este demonstrată cu certitudine înaltă. Cum aproape orice fractură de fragilitate presupune o cădere, cea mai eficientă intervenție pentru oasele tale nu se cumpără de la farmacie.

Proteina. Vechea idee că proteina „scoate calciul din oase” nu se confirmă. O sinteză sistematică a găsit un efect protector modest la coloana lombară și, mai important, a concluzionat că nu există efecte adverse ale unui aport proteic mai mare asupra osului.

Ce tratează efectiv osteoporoza

Calciul și vitamina D nu sunt tratament pentru osteoporoză. Sunt fundalul pe care s-a demonstrat eficacitatea medicamentelor — practic toate studiile de înregistrare au administrat calciu și vitamina D ambelor grupuri.

Tratamentul se inițiază, conform ghidului american, la un scor T de −2,5 sau mai mic, la masă osoasă scăzută cu risc FRAX ridicat, sau după o fractură de șold ori vertebrală. Medicamentele care au demonstrat reducerea atât a fracturilor vertebrale cât și a celor nevertebrale sunt bifosfonații (alendronat, risedronat, acid zoledronic), denosumabul, analogii de parathormon și inhibitorul de sclerostină. Toate se dau cu prescripție și cu monitorizare.

Dacă ai osteoporoză diagnosticată, calciul și vitamina D sunt necesare, dar nu suficiente.

Interacțiuni de reținut

Levotiroxina — se administrează la cel puțin 4 ore distanță de carbonatul de calciu. Aceasta este o indicație din prospectul medicamentului, nu o extrapolare.

Fierul — calciul poate reduce absorbția fierului, dar efectul este mult mai mic decât sugerează studiile pe o singură masă. O sinteză de referință a concluzionat că, la persoanele cu aport alimentar rezonabil, suplimentele de calciu au puțin impact biologic semnificativ asupra statusului de fier. Intervalul de „2 ore” care circulă este o convenție, nu o cifră derivată din studii. Separarea rămâne rezonabilă la cine se tratează activ pentru deficit de fier.

Anticoagulantele cumarinice — vezi secțiunea despre K2. Aceasta este interacțiunea serioasă.

Pe scurt

1. Necesarul la adult: 950–1.200 mg pe zi, în funcție de vârstă și sex.
2. Sarcina și alăptarea nu cer aport suplimentar de calciu.
3. Calculează întâi cât iei din alimente — lactatele acoperă frecvent 600–800 mg.
4. „Nu absorbi mai mult de 500 mg deodată” e o simplificare: absorbi mai puțin eficient, nu mai puțin.
5. Ia calciul cu mâncare — asta anulează în bună parte diferența dintre carbonat și citrat.
6. Fără vitamina D se absorb doar 10–15% din calciul alimentar.
7. Dovezile că suplimentele previn fracturile sunt slabe la persoanele care nu duc lipsă de nimic.
8. La vârstnicii instituționalizați cu deficit, calciul plus vitamina D reduce fracturile de șold cu 43%.
9. Suplimentele cresc riscul de calculi renali; calciul alimentar îl scade.
10. K2 are o mențiune de „menținere”, nu de prevenție, iar la 45 µg scade INR-ul cu 40%.
11. Exercițiul reduce căderile cu 23%, cu certitudine înaltă — mai mult decât orice supliment din acest articol.

---

Întrebări frecvente

Câte miligrame de calciu pe zi sunt necesare?

Referința europeană este de 1.000 mg pentru adulții de 18–24 de ani și 950 mg peste 25 de ani. Referințele americane merg până la 1.200 mg pentru femeile de peste 51 de ani și pentru toți peste 70. Limita superioară din toate sursele este de 2.000–2.500 mg pe zi. Prima sursă ar trebui să fie alimentația.

De ce se împarte doza de calciu?

Pentru că absorbția procentuală scade pe măsură ce doza crește: se absoarbe circa 36% dintr-o doză de 300 mg și 28% dintr-una de 1.000 mg. Ghidurile recomandă doze de aproximativ 500 mg sau mai puțin. Merită spus însă că nu există un studiu randomizat care să arate un rezultat clinic mai bun la doze împărțite — este o convenție rațională.

Carbonat sau citrat de calciu?

Diferența contează mai ales la persoanele cu aciditate gastrică redusă, care iau suplimentul pe stomacul gol — acolo citratul se absoarbe net mai bine. Luat cu mâncare, carbonatul se absoarbe practic normal chiar și în această situație, și costă mai puțin. Regula utilă: ia carbonatul la masă.

Se poate lua calciu fără vitamina D?

Se poate, dar are puțin sens. Fără vitamina D se absorb doar 10–15% din calciul alimentar, iar cu vitamina D eficiența urcă la 30–40%. Ghidurile de sănătate osoasă recomandă 800–1.000 UI vitamina D pe zi după 50 de ani, alături de calciu.

Suplimentele de calciu previn fracturile?

Dovezile sunt slabe și contestate. În cele mai riguroase studii randomizate nu s-a observat un efect asupra fracturilor, iar creșterea de densitate osoasă produsă de suplimente este de sub 1,5% și nu progresează. Beneficiul este însă real și demonstrat la vârstnicii cu aport alimentar mic și deficit de vitamina D, unde fracturile de șold au scăzut cu 43%.

Calciul crește riscul de infarct?

Analizele care au ridicat această întrebare au folosit rezultate cardiovasculare secundare, neplanificate dinainte. Corpurile profesionale care au evaluat formal problema au concluzionat că un aport în limitele superioare de siguranță este sigur cardiovascular, pe dovezi de calitate moderată. Recomandarea prudentă rămâne: acoperă necesarul din alimente și nu depăși limita superioară.

Vitamina K2 ajută la oase?

Un studiu de 3 ani cu 180 µg MK-7 a încetinit pierderea de densitate la coloană și la colul femural, dar nu la șoldul total, iar fracturile nu au fost măsurate. Un al doilea studiu de 3 ani, cu doză dublă, nu a găsit niciun efect asupra densității sau microarhitecturii osoase. Mențiunea permisă legal în UE este doar de „menținere a sănătății oaselor”.

Pot lua vitamina K2 dacă iau anticoagulant?

Nu fără să discuți cu medicul. Un studiu de doză-răspuns a arătat că MK-7 la 45 µg pe zi scade INR-ul cu circa 40%, iar doze de doar 10–20 µg produc scăderi relevante clinic la o parte semnificativă dintre persoane. Dozele obișnuite din comerț sunt de 45–180 µg, deci suficiente pentru a destabiliza tratamentul cu warfarină sau acenocumarol.

---

Nota autorului

Articol scris de Nadejda Atmaja, farmacist. Redactare: Cristina Sarafanov-Foma. Ultima verificare a conținutului: 17 august 2026.

Calciul este suplimentul pe care îl vând cel mai des fără ca cineva să mă întrebe ceva. Se ia „pentru oase”, după 50 de ani, ca o formalitate. Iar în cele mai multe cazuri persoana din fața mea nu știe nici cât calciu mănâncă deja, nici dacă are vitamina D, nici dacă a făcut vreodată o densitometrie.

Am scris articolul în jurul acestor trei întrebări, pentru că ele decid dacă suplimentul are rost. Am inclus și disputa despre fracturi așa cum arată ea în realitate — cu ambele tabere și cu conflictele de interes de ambele părți — pentru că mi se pare mai util decât o concluzie curată care nu există.

Două lucruri le-aș sublinia dacă ar fi să reținem un singur paragraf. Primul: K2 și anticoagulantele cumarinice nu merg împreună fără știrea medicului, iar dozele obișnuite din comerț sunt mai mult decât suficiente ca să conteze. Al doilea, mai neplăcut pentru o farmacie de spus: intervenția cu cele mai bune dovezi pentru a evita o fractură la vârstnic nu se află pe niciun raft. Este mișcarea, iar reducerea căderilor cu 23% este cea mai solidă cifră din tot acest text.

Textul nu înlocuiește consultația medicală. Osteoporoza se diagnostichează prin densitometrie și se tratează cu medicație prescrisă — calciul și vitamina D o însoțesc, nu o înlocuiesc.

---

Referințe

1. EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies. Scientific Opinion on Dietary Reference Values for calcium. EFSA Journal, 2015;13(5):4101. https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4101
2. EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies. Scientific Opinion on the Tolerable Upper Intake Level of calcium. EFSA Journal, 2012;10(7):2814. https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/2814
3. National Institutes of Health, Office of Dietary Supplements. Calcium — Fact Sheet for Health Professionals. https://ods.od.nih.gov/factsheets/Calcium-HealthProfessional/
4. Heaney RP, Weaver CM, Fitzsimmons ML. Influence of calcium load on absorption fraction. Journal of Bone and Mineral Research, 1990;5(11):1135–1138. https://doi.org/10.1002/jbmr.5650051107
5. Recker RR. Calcium absorption and achlorhydria. New England Journal of Medicine, 1985;313(2):70–73. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM198507113130202
6. Sakhaee K, Bhuket T, Adams-Huet B, Rao DS. Meta-analysis of calcium bioavailability: a comparison of calcium citrate with calcium carbonate. American Journal of Therapeutics, 1999;6(6):313–321. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11329115/
7. Holick MF. Vitamin D Deficiency. New England Journal of Medicine, 2007;357(3):266–281. https://doi.org/10.1056/NEJMra070553
8. Bolland MJ, Leung W, Tai V, et al. Calcium intake and risk of fracture: systematic review. BMJ, 2015;351:h4580. https://www.bmj.com/content/351/bmj.h4580
9. Tai V, Leung W, Grey A, Reid IR, Bolland MJ. Calcium intake and bone mineral density: systematic review and meta-analysis. BMJ, 2015;351:h4183. https://www.bmj.com/content/351/bmj.h4183
10. Jackson RD, LaCroix AZ, Gass M, et al. Calcium plus vitamin D supplementation and the risk of fractures. New England Journal of Medicine, 2006;354(7):669–683. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa055218
11. Chapuy MC, Arlot ME, Duboeuf F, et al. Vitamin D3 and calcium to prevent hip fractures in elderly women. New England Journal of Medicine, 1992;327(23):1637–1642. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199212033272305
12. Weaver CM, Alexander DD, Boushey CJ, et al. Calcium plus vitamin D supplementation and risk of fractures: an updated meta-analysis from the National Osteoporosis Foundation. Osteoporosis International, 2016;27(1):367–376. https://doi.org/10.1007/s00198-015-3386-5
13. Kopecky SL, Bauer DC, Gulati M, et al. Lack of Evidence Linking Calcium With or Without Vitamin D Supplementation to Cardiovascular Disease in Generally Healthy Adults. Annals of Internal Medicine, 2016;165(12):867–868. https://www.acpjournals.org/doi/full/10.7326/M16-1743
14. Anderson JJB, Kruszka B, Delaney JAC, et al. Calcium Intake From Diet and Supplements and the Risk of Coronary Artery Calcification (MESA). Journal of the American Heart Association, 2016;5(10):e003815. https://www.ahajournals.org/doi/10.1161/jaha.116.003815
15. Knapen MHJ, Drummen NE, Smit E, Vermeer C, Theuwissen E. Three-year low-dose menaquinone-7 supplementation helps decrease bone loss in healthy postmenopausal women. Osteoporosis International, 2013;24(9):2499–2507. https://doi.org/10.1007/s00198-013-2325-6
16. Rønn SH, Harsløf T, Oei L, et al. The effect of vitamin MK-7 on bone mineral density and microarchitecture in postmenopausal women with osteopenia. Osteoporosis International, 2021;32:185–191. https://doi.org/10.1007/s00198-020-05638-z
17. Theuwissen E, Teunissen KJ, Spronk HMH, et al. Effect of low-dose supplements of menaquinone-7 (vitamin K2) on the stability of oral anticoagulant treatment. Journal of Thrombosis and Haemostasis, 2013;11(6):1085–1092. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/jth.12203
18. Howe TE, Shea B, Dawson LJ, et al. Exercise for preventing and treating osteoporosis in postmenopausal women. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2011;(7):CD000333. https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD000333.pub2/abstract
19. Sherrington C, Fairhall NJ, Wallbank GK, et al. Exercise for preventing falls in older people living in the community. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2019;(1):CD012424. https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD012424.pub2/full
20. LeBoff MS, Greenspan SL, Insogna KL, et al. The clinician's guide to prevention and treatment of osteoporosis. Osteoporosis International, 2022;33:2049–2102. https://doi.org/10.1007/s00198-021-05900-y
21. Curhan GC, Willett WC, Speizer FE, Spiegelman D, Stampfer MJ. Comparison of dietary calcium with supplemental calcium and other nutrients as factors affecting the risk for kidney stones in women. Annals of Internal Medicine, 1997;126(7):497–504. https://www.acpjournals.org/doi/10.7326/0003-4819-126-7-199704010-00001

---

Ai o întrebare?

Internetul are păreri. Salut are farmaciști. Dacă ai rămas cu o întrebare după acest articol, ne-o poți adresa direct.