Durere în gât: când e nevoie de antibiotic și ce ajută până atunci

Omul vine la ghișeu și spune un singur cuvânt: „angină". Uneori adaugă „îmi trebuie un antibiotic", alteori arată spre gât și cere „ceva puternic". În ambele cazuri, două decizii sunt deja luate: că e o infecție bacteriană și că se rezolvă cu o cutie.

Prima e de obicei greșită — între jumătate și patru cincimi dintre faringite sunt virale. A doua e greșită mai subtil: există o cutie care ajută, dar nu e cea la care se gândește cumpărătorul, iar aceea are adesea dovezi mai slabe decât un paracetamol ieftin.

Pe scurt

Majoritatea durerilor în gât sunt virale și trec singure într-o săptămână: 8 din 10 oameni sunt fără simptome la șapte zile, fără niciun antibiotic. Streptococul explică 5–15% dintre cazuri la adulți și 20–30% la copii, iar antibioticul scurtează simptomele cu aproximativ 16 ore.

• Tuse, nas care curge, răgușeală, afte: aproape sigur viral.
• Niciun scor clinic nu confirmă singur streptococul; servesc la excludere.
• Paracetamolul și ibuprofenul: dovezi solide, preț mic, fără reclamă.
• Ambroxolul în pastile: circa 10% peste placebo, timp de trei ore.
• Nu poți înghiți saliva sau respiri greu: urgență, nu farmacie.

„Angină" înseamnă trei lucruri diferite

În româna populară — și în tradiția est-europeană moștenită prin filiera rusă, unde se spune „ангина" — cuvântul acoperă nediferențiat faringita virală, amigdalita bacteriană și orice inflamație a gâtului. Nu spune nimic despre cauză, deși în minte se leagă automat de „antibiotic".

În nomenclatura medicală internațională entitățile sunt separate: ICD-11, clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății, are coduri distincte pentru faringita acută, amigdalita acută și amigdalita streptococică, iar „angina" nu apare acolo nici măcar ca sinonim. În medicina internațională, „angina" fără alt cuvânt lângă ea înseamnă angină pectorală — durerea toracică din boala coronariană. O afecțiune cardiacă, nu a gâtului.

Un moldovean care caută „angină" caută durere în gât. Un medic care citește „angina" în engleză se gândește la inimă.

Termenii corecți: faringită (inflamația faringelui), amigdalită, faringoamigdalită (ambele, situația obișnuită) și faringită streptococică, cea cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A.

Cât e viral, cât e bacterian și cum evoluează de la sine

Între 50% și 80% dintre faringite sunt virale: rinovirus, gripă, adenovirus, coronavirusuri, mai rar virusul Epstein-Barr, care dă mononucleoza. Pentru streptococul de grup A, CDC dă 20–30% la copii și 5–15% la adulți; NICE dă o cifră globală de aproximativ 20%. Cele două „20%" nu înseamnă același lucru: la NICE e media tuturor pacienților, la CDC e limita de jos a intervalului pediatric. Practic: la copii, cam unul din patru–cinci; la adulți, cam unul din zece.

Și acum cifrele care ar trebui să organizeze orice decizie:

NICE o spune direct: simptomele țin în jur de o săptămână, iar majoritatea oamenilor se fac bine în acest interval fără antibiotice, indiferent de cauză. Sinteza Cochrane confirmă: 82% dintre cei din grupurile cu placebo erau fără simptome la o săptămână. Diferența la ziua a șaptea: cinci puncte procentuale.

Semnele, scorurile clinice și testul rapid

Semnele care indică un virus sunt cele pe care le observi singur. CDC listează: tuse, nas care curge, răgușeală, ulcerații în gură, conjunctivită. De regulă nu apar în faringita streptococică — motiv pentru care ghidurile spun să nici nu se testeze.

Scorul Centor dă câte un punct pentru: absența tusei; ganglioni cervicali anteriori măriți și dureroși; febră ≥38 °C; exsudat sau tumefacție a amigdalelor. La 0–1 punct probabilitatea de streptococ e 7–12%, la 2–3 puncte 21–38%, la 4 puncte 57% (cifre IDSA 2025). McIsaac adaugă vârsta (+1 la 3–14 ani, 0 la 15–44, −1 peste 45) și ajunge, la 4–5 puncte, la 50,7–69,3%. FeverPAIN are cinci componente: febră în ultimele 24 de ore; amigdale purulente; prezentare la medic în primele trei zile de la debut; amigdale sever inflamate; absența tusei și a rinoreei.

Aici apare o problemă pe care majoritatea textelor o trec sub tăcere: pentru FeverPAIN 4–5, NICE dă 62–65%, iar ghidul american IDSA din 2025 dă 51–53% — intervale care nu se suprapun, din două ghiduri deopotrivă în vigoare. NICE vorbește de „infecție bacterială" în general, IDSA strict de streptococ de grup A, dar explicația nu e confirmată, deci nu o dau ca sigură. Onest: la scorul maxim, între jumătate și două treimi dintre pacienți au streptococ. Diferența contează pentru că, de la același scor, un ghid ar trata mai des decât celălalt.

Statutul ghidurilor. NICE NG84 e în vigoare, ultima actualizare în noiembrie 2025. Ghidul american IDSA din 2012 e arhivat — pagina IDSA scrie literal „This guideline has been archived" — dar înlocuit doar parțial: actualizarea din 2025 e explicit „Partea 1" și acoperă numai scorurile clinice, așa că recomandările despre test rapid, cultură și tratament rămân cele din 2012.

Niciun scor nu decide singur. IDSA 2025 îl recomandă doar condiționat, cu certitudine foarte scăzută a dovezilor: la adulți, McIsaac a avut o sensibilitate de 0,70 față de 0,68 pentru judecata clinică simplă și o specificitate de 0,98 față de 0,97 — aproape nimic în plus. Utilitatea lor, spune același ghid, e la identificarea pacienților care probabil nu au streptococ: servesc la excludere, nu la confirmare. Sub 3 ani nu se aplică, iar persoanele cu risc înalt — contact în casă cu un caz confirmat, antecedent de reumatism articular acut, semne de infecție complicată — se testează indiferent de scor.

Nici testul rapid nu e perfect — sensibilitate 85,6% —, așa că la copil un rezultat negativ se confirmă prin cultură.

Cât scurtează, de fapt, antibioticul

Șaisprezece ore. Sub o zi.

Cifra vine dintr-o sinteză publicată în British Journal of General Practice în 2022: 40% dintre oameni sunt fără simptome în ziua a treia, 80% la o săptămână, iar antibioticul reduce durata simptomelor cu circa 16 ore în medie.

Sinteza Cochrane, pe 29 de studii randomizate și 15.337 de participanți, dă: durerea în ziua a treia RR 0,70 — adică riscul de a mai avea durere scade cu 30% —, la o săptămână RR 0,50, abcesul periamigdalian OR 0,16, otita medie OR 0,21. Numărul necesar de tratat, în cifrele Cochrane: sub 6 în ziua a treia și 18 la o săptămână. NICE, pentru aceleași momente, dă 6 și 21.

Aici e onestitatea de care nu se vorbește: beneficiul e măsurat precis, riscul nu e măsurat deloc. Cochrane notează că efectele adverse au fost „slab sau inconsecvent raportate" și nu au putut fi cuantificate. Un raport risc/beneficiu căruia îi lipsește numărătorul nu e favorabil — e necunoscut.

Contrapunctul, la fel de important

Cifra se schimbă când știi că e streptococ. NICE dă un număr necesar de tratat de aproximativ 4 în ziua a treia la pacienții cu streptococ confirmat, față de 6 în populația nediferențiată — două populații diferite, nu două măsurători ale aceluiași lucru. E chiar argumentul pentru a testa înainte de a trata.

Complicațiile. Antibioticele reduc reumatismul articular acut cu mai mult de două treimi față de placebo și scad riscul de abces periamigdalian. Scarlatina — același streptococ, plus o toxină — cere antibiotic la orice vârstă dacă testul e pozitiv.

Geografia. Beneficiul pe simptome e același peste tot; cel pe complicații depinde de cât de frecvente sunt complicațiile local — de aceea un ghid britanic care descurajează antibioticele și unul dintr-o zonă endemică nu se contrazic. Veți întâlni des cifra că „3% dintre faringitele streptococice netratate duc la reumatism articular acut": e o cifră istorică, din populații cu incidență mult mai mare, și nu descrie riscul unui copil din Chișinău în 2026. În Europa Centrală și de Est, mortalitatea prin boală reumatismală cardiacă scade cu aproape 5% pe an, mai rapid decât în orice altă regiune. Date pentru Republica Moldova nu există în analiza globală GBD 2021.

Prescripția amânată e soluția de mijloc pe care ghidurile o preferă. Într-o sinteză Cochrane pe 12 studii: cu prescripție imediată, 93% iau antibioticul; cu rețetă amânată — folosită doar dacă în 48 de ore nu e mai bine — 29%; fără prescripție, 13%, fără diferențe în complicații. E logica din articolul despre cistită și când e nevoie de antibiotic.

Antibioticele sunt medicamente cu prescripție. Le descriu ca să știi ce e rezonabil să primești, nu ca să le ceri la ghișeu.

Semnele care cer medic în aceeași zi

Abcesul periamigdalian apare de regulă la 3–5 zile după debutul faringitei: durerea care, în loc să scadă, se agravează și devine unilaterală. Semnele: vocea „de cartof fierbinte", trismusul (gura nu se deschide), deviația uvulei (omușorul împins într-o parte), durerea de ureche de aceeași parte.

Epiglotita e rară, circa 1 la 100.000 pe an, și de la vaccinul anti-Haemophilus influenzae tip b a devenit de trei ori mai frecventă la adulți decât la copii. Semnele: salivă care nu poate fi înghițită, sete de aer, stridor, poziția în șezut aplecat în față. Elementul util: durere severă, dar faringele arată aproape normal. Mortalitatea la adulți e de 7–10%.

Mergeți la urgență, nu la farmacie, la oricare dintre:

• Nu puteți înghiți saliva.
• Respirați greu, sau respirația e zgomotoasă și șuierătoare la inspirație (stridor).
• Gura nu se deschide (trismus).
• Vocea sună „de cartof fierbinte".
• Omușorul e împins într-o parte sau o amigdală e umflată doar pe o parte.
• Gâtul se umflă pe dinafară, mai ales pe o singură parte.
• Durerea e disproporționată față de cât de puțin se vede în gât.
• Febra înaltă nu cedează, sau durerea se agravează după ziua 3–5 în loc să scadă.

Mononucleoza, capcana antibioticului „pentru orice eventualitate"

Mononucleoza produce o faringoamigdalită care poate arăta exact ca amigdalita streptococică: exsudat, febră, ganglioni, frecvent un scor Centor de 3–4. Dacă i se dă amoxicilină sau ampicilină, apare o erupție cutanată caracteristică — fenomen documentat, deși cifrele agregate din literatura recentă nu au putut fi verificate, așa că nu dau niciun procent. Consecința e practică: un antibiotic luat „pentru orice eventualitate", fără test, la un adolescent cu gât inflamat, se poate solda cu o erupție pe tot corpul și cu o etichetă de „alergic la penicilină" purtată ani de zile.

Raftul „pentru gât", produs cu produs

Analgezicele orale

Paracetamolul și ibuprofenul sunt tratamentul cel mai bine documentat pentru durerea în gât. NICE constată că aspirina, paracetamolul și diclofenacul potasic sunt toate superioare placebo, iar într-o sinteză mondială pe 36 de ghiduri, dintre cele 20 care abordează tratamentul simptomatic, 11 recomandă paracetamol și antiinflamatoare nesteroidiene.

Nu declar un câștigător între paracetamol și ibuprofen: o comparație directă în faringita acută nu am găsit-o. Alegerea se face după contraindicații — ibuprofenul se evită în ulcer, boală renală și în sarcină.

Ambroxolul în pastile de supt

O meta-analiză din 2014, pe 5 studii randomizate și 1.772 de pacienți adulți, a comparat pastilele cu ambroxol cu placebo. Rezultatul: o diferență de −0,11 pe scorul de durere, statistic semnificativă (p<0,0001), pe care autorii o traduc drept „aproximativ 10% mai multă reducere a durerii față de placebo" — pe un interval de trei ore. Mai departe, beneficiul e incert: după o zi, peste 50% din ambele grupuri raportau eficacitate bună.

Iar declarația de finanțare sună, cuvânt cu cuvânt: „All trials were financed by the manufacturer of ambroxol lozenges" — toate studiile au fost finanțate de producătorul pastilelor cu ambroxol.

Semnificativ statistic, neglijabil clinic, toate studiile plătite de producător. Se adaugă un al doilea decalaj: ambroxolul e un mucolitic, un medicament pentru secreții bronșice. Folosirea lui ca analgezic de gât e o extensie pe care cumpărătorul nu o bănuiește, fiindcă pe cutie scrie „pentru durere în gât".

Pastilele de supt, ca grup

Verdictul NICE pentru pastilele cu substanță activă: ameliorările absolute ale scorului de durere au fost mici. Pentru flurbiprofen — antiinflamatorul din unele pastile — efecte adverse la 30% până la 50% dintre utilizatori. Fișa produsului cere: doar peste 12 ani, maximum 5 pastile în 24 de ore, maximum 3 zile — o limită de utilizare, fără legătură cu ziua a treia de boală, la care 40% dintre oameni sunt deja fără simptome.

Pentru pastilele antiseptice nu am putut accesa studiile care cuantifică efectul, deci nu dau cifre.

Benzidamina

Agenția canadiană CADTH a analizat în 2018 soluția de clătit 0,15% și nu a identificat nicio dovadă de eficacitate clinică. Precizarea contează: evaluarea vizează soluția de clătit, nu spray-ul și nu pastilele. Pe eticheta spray-ului, revizuită în octombrie 2025, scrie ce este: analgezic cu acțiune locală. Nu tratează infecția.

Mierea

Aici lucrurile merg invers față de ce se așteaptă toată lumea. Mierea are dovezi decente pentru tuse: o meta-analiză pe 14 studii randomizate a găsit o reducere a frecvenței tusei și a severității ei (diferență medie standardizată −0,36, respectiv −0,44) — am scris despre asta în articolul despre ce funcționează și ce nu într-un sirop de tuse.

Pentru durerea în gât — motivul pentru care majoritatea o iau — datele sunt limitate, iar singurul studiu la adulți nu a găsit nicio diferență față de tratamentul suportiv: OR 0,75, interval de încredere 0,43–1,32, care traversează 1. Nu e un motiv să renunți la ceaiul cu miere, ci unul să nu plătești în plus pentru un produs vândut anume „pentru gât". Sub 12 luni mierea nu se dă deloc, din cauza riscului de botulism infantil.

Corticosteroizii: dovezi bune și o contradicție reală

O sinteză Cochrane din 2020, pe 9 studii și 1.319 participanți, a găsit că o doză unică de corticosteroid dublează șansa de dispariție completă a durerii la 24 de ore: RR 2,4, cu un număr necesar de tratat de 5, cu certitudine înaltă a dovezilor. Și totuși, comitetul NICE, uitându-se la aceleași dovezi, a convenit să nu recomande corticosteroizii pentru durerea acută în gât.

Nu e o eroare a niciuneia dintre părți. Cochrane răspunde la „funcționează?" — da. NICE răspunde la „merită în practica de rutină, dat fiind că boala e autolimitantă, iar corticosteroizii au riscuri proprii?" — nu. Întrebări diferite, răspunsuri corecte diferite.

Consecința e fermă: corticosteroizii sunt medicamente cu prescripție. Nu se iau de pe raft, nici din cutia rămasă de data trecută, și nu se cer la farmacie. La copii dovezile sunt și mai subțiri: doar două din nouă studii i-au inclus.

Copiii, sarcina și restricțiile de vârstă

La copil, antibioticul e mai des justificat decât la adult — invers față de intuiția „e mic, mai bine fără": streptococul apare la 20–30% dintre copii față de 5–15% dintre adulți. Sub 3 ani nu se testează de rutină, decât dacă un frate mai mare are infecție confirmată. Pentru durere rămân paracetamolul și ibuprofenul, la dozele pentru greutatea copilului.

Restricțiile de vârstă la produsele de raft diferă de la produs la produs:

Riscul de înec cu o pastilă de supt e motivul invocat de obicei pentru a nu le da copiilor mici, dar n-am găsit nicio sursă de reglementare care să fixeze un prag de vârstă pe acest motiv, așa că nu inventez unul. Citiți vârsta minimă pe cutie. Despre ce are rost să-i dai unui copil am scris la vitaminele pentru copii.

În sarcină, paracetamolul rămâne analgezicul de primă intenție. FDA recomandă din octombrie 2020 evitarea tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene de la aproximativ 20 de săptămâni de sarcină, din cauza riscului de disfuncție renală fetală. Detaliul care scapă: flurbiprofenul din pastilele „pentru gât" e tot un antiinflamator nesteroidian și intră sub aceeași interdicție — eticheta îl contraindică explicit în trimestrul III. Produsul stă la raftul pentru gât, nu la antiinflamatoare, de aceea nimeni nu-l leagă de avertisment. Recomandări de antibiotic în sarcină nu dau.

Când durerea în gât nu e o infecție

Ce proporție dintre dureri au cauze non-infecțioase nu se știe — autorii sintezei pe subiect spun explicit că nu e documentat. Se știe însă ce le provoacă: fumatul, sforăitul, strigatul, aerul uscat, poluarea, refluxul. Pentru simptomele faringiene puse pe seama refluxului, studiul TOPPITS (346 de adulți, 16 săptămâni de lansoprazol sau placebo) nu a găsit niciun beneficiu — iar inhibitorii de pompă de protoni sunt medicamente cu prescripție, discutate în articolul despre arsurile la stomac.

Iar durerea care nu trece la un adult, mai ales pe o parte și la un fumător, nu se rezolvă cu pastile de supt: într-un studiu britanic pe 806 cazuri de cancer laringian, răgușeala plus durerea în gât recurentă ajung la un risc de 12%, iar durerea în gât plus dificultatea la înghițire la 6,9%. Același studiu nu a găsit nicio asociere între ganglionii cervicali și cancerul laringian, deși umflătura cervicală inexplicabilă figurează printre criteriile de trimitere urgentă din ghidul britanic — o contradicție reală, pe care o menționez ca atare.

De ce contează chiar și când nu e vorba de tine

În Anglia, 59% dintre consultațiile pentru durere în gât se termină cu o rețetă de antibiotic, față de o prescriere „ideală" estimată la 13% — de peste patru ori mai mult, într-o țară cu un program activ de reducere a prescrierii.

Într-un audit european din 2020, pe 4.982 de consultații din 18 țări, faringita a primit antibiotic în 19% din cazuri, iar amigdalita în 70%. Republica Moldova a participat, iar testarea rapidă la cabinet a fost 0% — ca în România și Croația — față de peste 65% în Danemarca și Norvegia; trebuie însă spus în aceeași frază cât cântărește cifra: au participat doar patru cabinete, dintr-o clinică universitară, pe care autorii înșiși le descriu ca „atipice". Nu e o fotografie a practicii din Moldova, ci singurul cadru în care Moldova apare nominal.

În România, un chestionar din 2024 pe 56 de medici de familie a găsit că 85% încep tratamentul doar pe evaluare clinică, iar 55,4% aleg amoxicilină-clavulanat în loc de penicilină. Mai departe: 90% din consumul uman de antibiotice are loc în afara spitalului, iar peste 35.000 de oameni mor anual în UE din cauza infecțiilor rezistente. Un antibiotic luat inutil nu e „doar în plus".

De reținut

1. „Angină" nu e un diagnostic: acoperă și faringita virală, și amigdalita streptococică, iar în engleză înseamnă durere cardiacă.
2. La șapte zile, diferența dintre antibiotic și placebo e de cinci puncte procentuale: 87% față de 82% fără simptome.
3. Testul rapid are o sensibilitate de 85,6%; la copil, un rezultat negativ se confirmă prin cultură.
4. Sub 3 ani scorurile clinice nu se aplică, iar cine are în casă un caz confirmat se testează indiferent de scor.
5. Pentru FeverPAIN 4–5, NICE dă 62–65%, IDSA 2025 dă 51–53%; ambele ghiduri sunt în vigoare.
6. Numărul necesar de tratat e 6 în ziua a treia în populația nediferențiată și aproximativ 4 la streptococ confirmat — două populații diferite, nu două măsurători ale aceluiași lucru.
7. Studiile pe pastilele cu ambroxol sunt finanțate integral de producător, iar ambroxolul e, ca indicație de bază, un medicament pentru secreții bronșice.
8. Nu poți înghiți saliva, respiri greu, nu deschizi gura sau durerea devine unilaterală după ziua a treia: urgență.

---

Întrebări frecvente

Cât durează o durere în gât fără tratament?

În jur de o săptămână. Aproximativ 40% dintre oameni sunt fără simptome deja în ziua a treia, iar 80–82% la șapte zile, fără niciun antibiotic. Cu antibiotic, procentul la șapte zile urcă la 87%. Dacă durerea se agravează după ziua a treia în loc să scadă, se cere consult.

Cum îmi dau seama dacă am streptococ sau virus?

Singur, cu certitudine, nu îți poți da seama. Tusea, nasul care curge, răgușeala, aftele și conjunctivita indică un virus. Febra peste 38 °C, ganglionii dureroși, amigdalele cu depozit și absența tusei cresc probabilitatea de streptococ, fără să o confirme. Singura confirmare e testul.

Ce antibiotic se ia pentru durerea în gât?

Antibioticele se eliberează exclusiv pe prescripție, iar penicilinele sunt prima linie în ghidurile din întreaga lume, cu durate între 5 și 10 zile. Necesitatea și schema le stabilește medicul, ideal după un test pentru streptococ. Un antibiotic cu spectru larg, luat „ca să fie sigur", nu e o alegere mai bună — e doar una mai riscantă.

Mierea ajută la durerea în gât?

Pentru tuse, da: o meta-analiză pe 14 studii arată reduceri ale frecvenței și severității tusei. Pentru durerea în gât, singurul studiu la adulți nu a găsit nicio diferență față de îngrijirea obișnuită (OR 0,75, interval 0,43–1,32). Sub 12 luni nu se dă deloc, din cauza botulismului.

De ce nu-mi dă medicul antibiotic dacă mă doare tare?

Pentru că intensitatea durerii nu spune dacă infecția e bacteriană, iar antibioticul scurtează simptomele cu circa 16 ore. Pentru durere există analgezice mai rapide. Multe ghiduri recomandă o rețetă amânată: o folosești doar dacă în 48 de ore nu e mai bine.

---

Nota autorului

Articol scris de Ionela Dulgher, farmacist. Redactare: Cristina Sarafanov-Foma. Ultima verificare a conținutului: 28 august 2026.

Conversația pe care o port des toamna începe cu cuvântul „angină" și se termină cu o dezamăgire: omul vrea ceva puternic, iar eu îi întind o cutie de paracetamol care costă cât o cafea. Nu e o subestimare a suferinței lui. Lucrurile care funcționează aici sunt banale, iar cele care par serioase sunt scumpe și modeste.

Am scris articolul pentru zilele în care produsul frumos ambalat are dovezi mai slabe decât cel ieftin de lângă el. Ce e greu de spus la ghișeu nu e „nu aveți nevoie de antibiotic", ci „cutia asta nu face cât credeți". Ar fi mai comod să tac. Dar oamenii se întorc, iar încrederea se pierde o singură dată.

Textul nu înlocuiește consultația medicală. Cer consult, fără să aștepți: imposibilitatea de a înghiți saliva, respirația dificilă sau zgomotoasă, gura care nu se deschide, umflătura pe o parte a gâtului, febra înaltă persistentă și orice durere în gât care nu trece în câteva săptămâni la un adult, mai ales cu răgușeală.

---

Ai o întrebare?

Internetul are păreri. Salut are farmaciști. Dacă ai rămas cu o întrebare după acest articol, ne-o poți adresa direct.